Astăzi Iov capitolele 34 şi 35, Fapte 15:1-21

Capitolul 34

1. Elihu a luat din nou cuvântul, şi a zis:

2. ,Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

3. Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.’

4. Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.

5. Iov a zis: ,Sunt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

6. am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sunt fără păcat.’

7. Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

8. care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mână în mână cu cei nelegiuiţi?

9. Căci el a zis: ,Nu-i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.’

10. Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

11. El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.

12. Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

13. Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul? Cine I-a dat lumea în grija Lui?

14. Dacă nu s-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,

15. tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână.

16. Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!

17. Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,

18. care strigă către împăraţi: ,Netrebnicilor!’ Şi către domnitori: ,Nelegiuiţilor!’

19. Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Lui?

20. Într-o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mâinii vreunui om.

21. Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.

22. Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

23. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

24. El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.

25. Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiţi.

26. Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.

27. Abătându-se de la El, şi părăsind toate căile Lui,

28. ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

29. Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

30. pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.

31. Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: ,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;

32. arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?’

33. Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii!

34. Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m-ascultă va gândi ca mine:

35. ,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvântările lui sunt lipsite de judecată.

36. Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!

37. Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.”

Capitolul 35

1. Elihu a luat din nou cuvântul, şi a zis:

2. „Îţi închipui că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,

3. când zici: ,La ce-mi foloseşte, ce câştig am că nu păcătuiesc?’

4. Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.

5. Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cât de sus sunt faţă de tine?

6. Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?

7. Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?

8. Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.

9. Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plâng de silnicia multora;

10. dar nici unul nu zice: ,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea,

11. care ne învaţă mai mult decât pe dobitoacele pământului, şi ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?’

12. Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mândriei celor răi.

13. Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

14. Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!

15. Dar, pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.

16. Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.”

Fapte 15:1-21

1. Câţiva oameni, veniţi din Iudea, învăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.”

2. Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba, şi câţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.

3. După ce au fost petrecuţi de Biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

4. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de prezbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

5. Atunci unii din partida Fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.

6. Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.

7. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei, şi să creadă.

8. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.

9. N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.

10. Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?

11. Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”

12. Toată adunarea a tăcut, şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile, pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.

13. Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul, şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!

14. Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele.

15. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris:

16. ,După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile, şi-l voi înălţa din nou:

17. pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu,

18. zice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.’

19. De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu;

20. ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.

21. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”