Astăzi Iov capitolele 20 şi 21, Fapte 10:24-48

Capitolul 20

1. Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:

2. „Gândurile mele mă silesc să răspund, şi frământarea mea nu-mi dă pace.

3. Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine, şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.

4. Nu ştii tu că, de mult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ,

5. biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

6. Chiar dacă s-ar înălţa până la ceruri, şi capul i-ar ajunge până la nori,

7. va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: ,Unde este?’

8. Va zbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări.

10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

11. Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână.

12. Dulce era răul în gura lui, îl ascundea sub limbă,

13. îl mesteca într-una şi nu-l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:

14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

15. Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.

16. Otravă de aspidă a sub, şi de aceea, limba năpârcii îl va ucide.

17. Nu-şi va mai plimba privirile peste pârâurile şi râurile de miere şi de lapte,

18. va da înapoi ce a câştigat, şi nu va mai trage folos din câştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,

19. căci a asuprit pe săraci, şi i-a lăsat să piară, a dărâmat case şi nu le-a zidit la loc.

20. Lăcomia lui n-a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

21. Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţine.

22. În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mâna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

23. Şi iată, ca să-i umple pântecele, Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui, şi-l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

24. Dacă va scăpa de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă.

25. Îşi smulge din trup săgeata, care scânteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

26. Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul,

27. Cerurile îi vor dezveli fărădelegea, şi pământul se va ridica împotriva lui.

28. Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.

29. Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.”

Capitolul 21

1. Iov a luat cuvântul şi a zis:

2. „Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mângâiere.

3. Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

4. Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?

5. Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mâna la gură.

6. Când mă gândesc, mă înspăimânt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

7. Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere?

8. Sămânţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc sub ochii lor.

9. În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.

10. Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

11. Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor.

12. Cântă cu sunet de tobă şi de harfă, se desfată cu sunete de caval.

13. Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într-o clipă în locuinţa morţilor.

14. Şi totuşi ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

15. Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?

16. Ce! nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! –

17. dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,

18. să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?

19. Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

20. el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.

21. Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?

22. Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cârmuieşte duhurile cereşti?

23. Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

24. cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

25. Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

26. şi amândoi adorm în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi.

27. Ştiu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

28. Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?’

29. Dar ce! n-aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

30. Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mâniei, el scapă.

31. Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

32. Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormânt.

33. Bulgării din vale îi sunt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

34. Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”

Fapte 10:24-48

24. A doua zi, s-a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase.

25. Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat.

26. Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: „Scoală-te, şi eu sunt om!”

27. Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.

28. „Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.

29. De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gând aţi trimis după mine?”

30. Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,

31. şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.

32. Trimite dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.”

33. Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.”

34. Atunci Petru a început să vorbească, şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,

35. ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.

36. El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.

37. Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;

38. cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

39. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn.

40. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,

41. nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.

42. Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.

43. Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”

44. Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.

45. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.

46. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

47. „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

48. Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.