Astăzi Iov capitolele 41 şi 42, Fapte 16:22-40

Capitolul 41

1. Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie?

2. Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca?

3. Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

4. Va face el un legământ cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

5. Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

6. Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

7. Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

8. Ridică-ţi numai mâna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.

9. Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi, şi cazi la pământ!

10. Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?

11. Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.

12. Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

13. Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

14. Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare!

15. Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;

16. se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.

17. Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă, şi rămân nedespărţiţi.

18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.

19. Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

20. Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.

21. Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări.

22. Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

23. Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

25. Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

26. Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

27. Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

28. Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.

29. Nu vede în ghioagă decât un fir de pai, şi râde la şuieratul săgeţilor.

30. Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

31. Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

32. În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.

33. Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

34. Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.”

Capitolul 42

1. Iov a răspuns Domnului, şi a zis:

2. „Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. –

3. „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” –

4. „Ascultă-Mă, şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” –

5. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.

6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”

7. După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

8. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”

9. Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

10. Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.

11. Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă, şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile, pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.

12. În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi, şi o mie de măgăriţe.

13. A avut şapte fii şi trei fete;

14. celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia, şi celei de a treia Cheren-Hapuc.

15. În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.

16. Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.

17. Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.

Fapte 16:22-40

22. Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi au poruncit să-i bată cu nuiele.

23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.

24. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru, şi le-a băgat picioarele în butuci.

25. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.

26. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.

27. Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia, şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.

28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici.”

29. Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru, şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;

30. i-a scos afară, şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”

31. Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”

32. Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.

33. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.

34. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

35. Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele (Greceşte: lictori.), să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.”

36. Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară, şi duceţi-vă în pace.”

37. Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!”

38. Cei ce purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut, când au auzit că sunt romani.

39. Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea.

40. Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.