Jul 17 2008
17 Iulie 2008 - Biblia într-un An
Astăzi Psalmi capitolele 18 şi 19, Fapte 20:17-38
Psalmi 18
1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia, când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis:) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2 Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
3 Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi Sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
4 Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră râurile pieirii;
5 mă înfăşuraseră legăturile mormântului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7 Atunci s-a sguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat, şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
9 A plecat cerurile, şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vântului.
11 Întunerecul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
12 Din strălucirea, care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori, care aruncau grindină şi cărbuni de foc.
13 Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
15 Atunci s-a văzut albia apelor, şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
16 El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.
18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19 El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.
20 Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mânilor mele:
21 căci am păzit căile Domnului, şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
23 Am fost fără vină faţă de El, şi m-am păzit de fărădelegea mea.
24 De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mânilor mele înaintea ochilor Lui.
25 Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
26 cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
27 Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
28 Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.
29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30 Căile lui Dumnezeu Sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
31 Căci cine este Dumnezeu, în afară de Domnul, şi cine este o stâncă, în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele
34 El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul din aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.
36 Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.
37 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38 Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci pe vrăjmaşii mei să fugă dinaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42 Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
43 Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoaşteam, îmi este supus.
44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
45 Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurând din cetăţuile lor.
46 Trăiască Domnul, şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47 Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
48 şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
49 De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.
50 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.
Psalmi 19
1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mânilor Lui.
2 O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.
3 Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit:
4 dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.
5 Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
6 răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.
7 Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
8 Orânduirile Domnului Sunt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului Sunt curate şi luminează ochii.
9 Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului Sunt adevărate, toate Sunt drepte.
10 Ele Sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; Sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.
11 Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
13 Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
14 Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!
Fapte 20:17-38
17. Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes, şi a chemat pe prezbiterii Bisericii.
18. Când au venit la el, le-a zis: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi, în care am pus piciorul pe pământul Asiei.
19. Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi, şi în mijlocul încercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
20. Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case,
21. şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.
22. Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.
23. Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
24. Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25. Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.
26. De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor.
27. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
28. Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30. şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.
31. De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32. Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.
33. N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
34. Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
35. În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: ,Este mai ferice să dai decât să primeşti.”
36. După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat, şi s-a rugat împreună cu ei toţi.
37. Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.
38. Căci erau întristaţi mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie.
The 17 Iulie 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No responses yet
