Astăzi Psalmi capitolele 20, 21 şi 22, Fapte 21:1-17

Psalmi 20

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,
2  să-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfânt, şi să te sprijinească din Sion!
3  Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare, şi să primească arderile tale de tot! (Oprire.)
4  Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale!
5  Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!
6  Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
7  Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
8  Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare.
9  Scapă, Doamne, pe împăratul, şi ascultă-ne când Te chemăm!

Psalmi 21

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică pe care i-o dai Tu. Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău!
2  I-ai dat ce-i dorea inima, şi n-ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele.
3  Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvântări de fericire, şi i-ai pus pe cap o cunună din aur curat.
4  Îţi cerea viaţa, şi i-ai dat-o: o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie.
5  Mare este slava lui în urma ajutorului Tău. Tu pui peste el strălucirea şi măreţia.
6  Îl faci pe vecie o pricină de bunecuvântări, şi-l umpli de bucurie înaintea Feţii Tale.
7  Căci împăratul se încrede în Domnul; şi bunătatea Celui Prea Înalt îl face să nu se clatine.
8  mâna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc,
9  şi-i vei face ca un cuptor aprins, în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui, şi-i va mânca focul.
10  Le vei şterge sămânţa de pe pământ, şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.
11  Ei au urzit lucruri rele împotriva ta, au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.
12  Căci îi vei face să dea dosul, şi vei trage cu arcul tău asupra lor.
13  Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta, şi vom cânta şi vom lăuda puterea Ta.

Psalmi 22

1  (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca „cerboaica zorilor”. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit, şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?
2  Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
3  Totuşi Tu eşti Cel Sfânt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
4  În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai.
5  Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine.
6  Dar eu Sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7  Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8  „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!” -
9  Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;
10  de când eram la sînul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11  Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12  O mulţime de tauri Sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13  Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.
14  Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înăuntrul meu.
15  Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.
16  Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele:
17  toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pândesc şi mă privesc;
18  îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
19  Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!
20  Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!
21  Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22  Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23  Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
24  Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
25  În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
26  Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27  Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28  Căci a Domnului este împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
29  Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30  O sămânţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31  Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

Fapte 21:1-17

1. După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi de-acolo la Patara.
2. Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea, şi am plecat.
3. Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.
4. Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
5. Dar când s-au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.
6. Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii, şi noi ne-am suit în corabie iar ei s-au întors acasă.
7. După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.
8. A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.
9. El avea patru fete fecioare care proroceau.
10. Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s-a pogorât din Iudea,
11. şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile, şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ,Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta, şi-l vor da în mâinile Neamurilor.’
12. Când am auzit lucrul acesta, atât noi cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
13. Atunci Pavel a răspuns: ,Ce faceţi de plângeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.”
14. Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit, şi am zis: ,Facă-se voia Domnului!’
15. După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.
16. Câţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim. Pavel la Ierusalim în Templu.
17. Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie.

The 18 Iulie 2008 – Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

This entry was posted on Friday, July 18th, 2008 at 12:05 am and is filed under Biblia intr-un an. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.