Astăzi Iov capitolele 22, 23 şi 24, Fapte 11

Capitolul 22

1. Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

2. „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.

3. Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?

4. Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?

5. Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?

6. Luai fără pricină zăloage de la fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

7. Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând.

8. Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.

9. Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale, şi braţele orfanilor le frângeai.

10. Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te-a apucat groaza dintr-o dată.

11. Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?

12. Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vârful stelelor, ce înalt este!

13. Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?

14. Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!’

15. Ce! vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,

16. care au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?

17. Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?’

18. Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. – Departe de mine sfatul celor răi! –

19. Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va râde de ei

20. şi va zice: ,Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!’

21. Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.

22. Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

23. Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

24. Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!

25. Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

26. Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

27. Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

28. Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.

29. Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.

30. El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”

Capitolul 23

1. Iov a luat cuvântul şi a zis:

2. „Şi acum plângerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăbuşe suspinele.

3. Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,

4. mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi.

5. Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.

6. Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negreşit.

7. Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

8. Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:

9. dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.

10. Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.

11. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea.

12. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

13. Dar hotărârea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face.

14. El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele.

15. De aceea tremur înaintea Lui, şi când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.

16. Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază.

17. Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sunt înfăşurat.

Capitolul 24

1. Pentru ce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

2. Sunt unii care mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

3. iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

4. îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

5. Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.

6. Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

7. Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

8. Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavând alt adăpost, se ghemuiesc lângă stânci.

9. Aceia smulg pe orfan de la ţâţă, iau zălog tot ce are săracul.

10. Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strâng snopii şi-s flămânzi;

11. în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

12. în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă… Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

13. Alţii sunt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

14. Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

15. Ochiul preacurvarului pândeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea’, zice el, şi îşi pune o maramă pe faţă.

16. Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

17. Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi când o văd, simt toate spaimele morţii.

18. Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pământ n-are decât o parte blestemată, şi niciodată n-apucă pe drumul celor vii!

19. Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

20. Pântecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,

21. el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!…

22. Şi totuşi, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor silnici, şi iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

23. El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

24. S-au ridicat; şi într-o clipă nu mai sunt, cad, mor ca toţi oamenii, sunt tăiaţi ca spicele coapte.

25. Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?”

Fapte 11

1. Apostolii şi fraţii, care erau în Iudea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.

2. Şi când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur,

3. şi ziceau: „Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur, şi ai mâncat cu ei.”

4. Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis:

5. „Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit până la mine.

6. Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului.

7. Şi am auzit un glas, care mi-a zis: ,Pietre, scoală-te, taie şi mănâncă.’

8. Dar eu am răspuns: ,Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.’

9. Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: ,Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.’

10. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer.

11. Şi iată că îndată, trei oameni trimişi din Cezarea la mine, au stat la poarta casei, în care eram.

12. Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.

13. El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui, şi zicându-i: ,Trimite la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,

14. care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta.’

15. Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca şi peste noi la început.

16. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ,Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’

17. Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar, ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”

18. După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”

19. Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvântul numai Iudeilor.

20. Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena, care au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.

21. Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.

22. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia.

23. Când a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.

24. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.

25. Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;

26. şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâiaşi dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

27. În vremea aceea, s-au pogorât nişte prooroci din Ierusalim la Antiohia.

28. Unul din ei, numit Agab, s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.

29. Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, care locuiau în Iudea,

30. ceea ce au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la prezbiteri (Sau: bătrâni.) prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.