Astăzi Psalmi capitolele 26, 27 şi 28, Fapte 22
Psalmi 26
1 (Un psalm al lui David.) Fă-midreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire.
2 Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rinichii şi inima!
3 Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, şi umblu în adevărul Tău.
4 Nu şed împreună cu oamenii mincinoşi, şi nu merg împreună cu oamenii vicleni.
5 Urăsc adunarea celor ce fac răul, şi nu stau împreună cu cei răi.
6 Îmi spăl mâinile în nevinovăţie, şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne,
7 ca să izbucnesc în mulţumiri, şi să istorisesc toate minunile Tale.
8 Doamne, eu iubesc locaşul Casei Tale, şi locul în care locuieşte slava Ta.
9 Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa cu oamenii care varsă sânge,
10 ale căror mâni Sunt nelegiuite, şi a căror dreaptă este plină de mită!
11 Eu umblu în neprihănire; izbăveşte-mă, şi ai milă de mine!
12 Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvânta pe Domnul în adunări.
Psalmi 27
1 (Un psalm al lui David.) Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?
2 Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei-prigonitorii şi vrăjmaşii mei-se clatină şi cad.
3 Chiar o oştire de ar tăbărâ împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.
4 Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.
5 Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stâncă.
6 Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chiem: ai milă de mine şi ascultă-mă!
8 Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
9 Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
10 Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
11 Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
12 Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni, care nu suflă decât asuprire.
13 O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…
14 Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!
Psalmi 28
1 (Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămânea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.
2 Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine, şi când îmi ridic mâinile spre locaşul Tău cel Sfânt.
3 Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor şi, când colo, au răutate în inimă.
4 Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mânilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!
5 Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mânilor Lui. Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!
6 Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.
7 Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi Sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi-L laud prin cântările mele.
8 Domnul este tăria poporului Său, El este Stânca izbăvitoare a unsului Său.
9 mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.
Fapte 22
1. „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!”
2. Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:
3. „Eu sunt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi.
4. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei:
5. Marele preot şi tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.
6. Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
7. Am căzut la pământ, şi am auzit un glas, care-mi zicea: ,Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’
8. ,Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ,Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.”
9. Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
10. Atunci am zis: ,Ce să fac, Doamne?’ ,Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ,du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.”
11. „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc.
12. Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine.
13. El mi-a zis: ,Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m-am uitat le el.
14. El mi-a zis: ,Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui;
15. căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai văzut şi auzit.
16. Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”
17. Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în templu, am căzut într-o răpire sufletească;
18. şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: ,Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.”
19. Şi am zis: ,Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine:
20. şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.”
21. Atunci El mi-a zis: ,Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri…”
22. Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!”
23. Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele, şi azvârleau cu ţărână în văzduh.
24. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.
25. Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: „Vă este îngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este osândit?”
26. La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.”
27. Şi când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el.
28. Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut Roman.”
29. Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.
30. A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de Iudei, l-a dezlegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus înaintea lor.
The 20 Iulie 2008 – Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
on 
Recent Comments