PERSPECTIVE CRESTINE

Astăzi Psalmi capitolele 33 şi 34, Fapte 24

Psalmi 33

1  Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă.
2  Lăudaţi pe Domnul cu arfa, lăudaţi-L cu alăuta cu zece coarde.
3  Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
4  Căci Cuvântul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
5  El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.
6  Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.
7  El îngrămădeşte apele mării într-un morman, şi pune adâncurile în cămări.
8  Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
9  Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.
10  Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.
11  Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
12  Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de moştenire!
13  Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor.
14  Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pământului.
15  El le întocmeşte inima la toţi, şi ia aminte la toate faptele lor.
16  Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
17  calul nu poate da chezăşia biruinţei, şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
18  Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,
19  ca să le scape sufletul de la moarte, şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.
20  Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.
21  Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt.
22  Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine!

Psalmi 34

1  (Un psalm alcătuit de David, când a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec, şi a plecat izgonit de el.) Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
2  Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
3  Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
4  Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.
5  Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
6  Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui.
7  Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.
8  Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
9  Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
10  Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11  Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.
12  Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite?
13  Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
14  Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea!
15  Ochii Domnului Sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
16  Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ.
17  Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor.
18  Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
19  De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
20  Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărîme.
21  Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană Sunt pedepsiţi.
22  Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi nici unul din cei ce se încred în El, nu este osîndit.

Fapte 24

1. După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel.
2. Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: „Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.
3. Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul.
4. Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte.
5. Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei Nazarinenilor,
6. şi a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră:
7. dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre cu mare silă,
8. şi a poruncit pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.”
9. Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta, şi au spus că aşa stau lucrurile.
10. După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.
11. Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am suit să mă închin la Ierusalim.
12. Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva, sau făcând răscoală de norod.
13. Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum.
14. Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci,
15. şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
16. De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
17. După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu.
18. Tocmai atunci nişte Iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.
19. Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta, şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea.
20. Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea Soborului,
21. afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: ,Pentru învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.”
22. Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când ca veni căpitanul Lisias.”
23. Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod, şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.
24. După câteva zile, a venit Felix cu nevasta sa Drusila, care era Iudeică; a chemat pe Pavel, şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus.
25. Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.”
26. Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
27. Doi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul Iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă.

The 23 Iulie 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

Trackback URI | Comments RSS