31
Jul

31 Iulie 2008 – Biblia într-un An

Archived in the category: Biblia intr-un an
Posted by: Ted - Comments Off

Astăzi Pslami capitolele 54, 55 şi 56, Romani 3

Psalmi 54

1  (Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde. O cântare a lui David. Făcută când au venit Zifiţii să spună lui Saul: „Ştiţi că David şade ascuns printre noi?”) Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău, şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta?
2  Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele.
3  Căci nişte străini s-au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa; ei nu se gândesc la Dumnezeu.
4  Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu!
5  Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei; nimiceşte-i în credincioşia Ta!
6  Atunci Îţi voi aduce jertfe de bună voie, voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;
7  căci El mă izbăveşte din toate necazurile, şi cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.

Psalmi 55

1  (Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe instrumente cu coarde. O cântare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!
2  Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frământ,
3  din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mânie.
4  Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,
5  mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.
6  Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!”
7  Da, aş fugi departe de tot, şi m-aş duce să locuiesc în pustie. (Oprire).
8  Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
9  Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;
10  zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea Sunt în sînul ei;
11  răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
12  Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui.
13  Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
14  Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
15  Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
16  Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.
17  Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.
18  Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai Sunt împotriva mea!
19  Dumnezeu va auzi, şi-i va smeri, El, care, din veşnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire). Căci în ei nu este nici o nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.
20  Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legământul.
21  Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor Sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar când ies ele din gură, Sunt nişte săbii.
22  Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23  Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorâ în fundul gropii. Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!

Psalmi 56

1  (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca „Porumbel din stejari depărtaţi”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când l-au prins Filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2  Toată ziua mă hărţuiesc potrivnicii mei; Sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3  Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.
4  Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?
5  Într-una ei îmi ating drepturile, şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6  Uneltesc, pândesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.
7  Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8  Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu Sunt ele scrise în cartea Ta?
9  Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua când Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
10  Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.
11  Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?
12  Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13  Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Romani 3

1. Care este deci întâietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?
2. Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.
3. Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
4. Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.”
5. Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.)
6. Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7. Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?
8. Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
9. Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat,
10. după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.
11. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
13. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă;
14. gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
15. au picioarele grabnice să verse sânge;
16. prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
17. nu cunosc calea păcii;
18. frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”
19. Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
21. Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii –
22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
23. Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
25. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
26. pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
27. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
28. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
29. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
30. deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.
31. Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Post to Twitter * Post to Facebook **

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Comment closed.