Astăzi Iov capitolele 36 şi 37, Fapte 15:22-41

Capitolul 36

1. Elihu a urmat şi a zis:

2. „Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

3. Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4. Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

5. Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

6. El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

7. Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

8. Se întâmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

9. Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.

10. Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.

11. Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

12. Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

13. Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;

14. îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi.

15. Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

16. Şi pe tine te va scoate din strâmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

17. Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.

18. Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19. Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?

20. Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

21. Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

22. Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

23. Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să-I spună: „Faci rău?”

24. Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!

25. Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

26. Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.

27. Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

28. pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

29. Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

30. Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adâncimile mării.

31. Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

32. Ia fulgerul în mână, şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

33. Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea.

Capitolul 37

1. La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

2. Ascultaţi, ascultaţi trăznetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

3. Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.

4. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

5. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem.

6. El zice zăpezii: ,Cazi pe pământ!’ Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

7. Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

8. Fiara sălbatică se trage într-o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

9. Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul, din vânturile de la miazănoapte.

10. Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa, şi micşorează locul apelor mari.

11. Încarcă norii cu aburi, şi-i risipeşte scânteietori;

12. mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.

13. Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Lui.

14. Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

15. Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

16. Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită?

17. Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele, când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?

18. Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

19. Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.

20. Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

21. Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţi;

22. de la miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

23. Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.

24. De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.”

Fapte 15:22-41

22. Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei, şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.

23. Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii (Sau: bătrâni.) şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!

24. Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor, şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;

25. noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni, şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

26. oamenii aceştia, care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.

27. Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.

28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie,

29. adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.”

30. Ei deci, şi-au luat rămas bun de la Biserică, şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.

31. După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea, pe care le-o aducea.

32. Iuda şi Sila, care şi ei erau prooroci, au îndemnat pe fraţi, şi i-au întărit cu multe cuvinte.

33. După câtăva vreme, fraţii i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi.

34. Totuşi Sila a găsit cu cale să rămână acolo.

35. Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia, şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.

36. După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem, şi să mergem pe la fraţii din toate cetăţile, în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.”

37. Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu;

38. dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela, care îi părăsise din Pamfilia, şi nu-i însoţise în lucrarea lor.

39. Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, şi a plecat cu corabia la Cipru.

40. Pavel şi-a ales pe Sila, şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.

41. El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.

Viewed 8 times by 6 viewers