Astăzi Iov capitolele 38, 39 şi 40, Fapte 16:1-21

Capitolul 38

1. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

2. „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?

3. Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

4. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.

5. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?

6. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,

7. atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

8. Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?

9. Când i-am făcut haina din nori, şi scutece din întuneric;

10. când i-am pus hotar, şi când i-am pus zăvoare şi porţi;

11. când am zis: ,Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale?’

12. De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,

13. ca să apuce capetele pământului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

14. Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

15. Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

16. Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?

17. Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

18. Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

19. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?

20. Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

21. Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

22. Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinii,

23. pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

24. Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?

25. Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

26. pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;

27. pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

28. Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

29. Din al cui sân iese gheaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

30. ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să se întărească?

31. Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei, sau să dezlegi frânghiile Orionului?

32. Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?

33. Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?

34. Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?

35. Poţi tu să arunci fulgerele, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?’

36. Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

37. Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

38. pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pământ să se lipească împreună?

39. Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

40. când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor?

41. Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?

Capitolul 39

1. Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?

2. Numeri tu lunile în care sunt însărcinate, şi cunoşti tu vremea când nasc?

3. Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

4. Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?

6. I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pământul sărac ca locaş.

7. El râde de zarva cetăţilor,

8. Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

10. Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

11. Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?

12. Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?

13. Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

14. Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

15. Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.

16. Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

17. Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, şi nu i-a făcut parte de pricepere.

18. Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.

19. Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?

20. Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.

21. Scurmă pământul, şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

22. îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23. Zângăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

24. fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.

25. La sunetul trâmbiţei parcă zice: ,Înainte!’ De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

26. Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

27. Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

28. El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.

29. De acolo descoperă el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

30. Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.

Capitolul 40

1. Domnul, a vorbit lui Iov, şi a zis:

2. „Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”

3. Iov a răspuns Domnului, şi a zis:

4. „Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.

5. Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.”

6. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

7. „Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

8. Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?

9. Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu, şi un glas de tunet ca al Lui?

10. Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!

11. Varsă-ţi valurile mâniei tale, şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!

12. Smereşte cu o privire pe cei trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi,

13. ascunde-i pe toţi împreună în ţărână, înveleşte-le faţa în întuneric!

14. Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale.

15. Uită-te la hipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănâncă iarbă ca boul.

16. Uită-te ce tărie are în coapse, şi ce putere are în muşchii pântecelui său!

17. Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sunt întreţesute.

18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sunt ca nişte drugi de fier.

19. El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu. Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă.

20. El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele câmpului.

21. Se culcă sub lotus, în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor.

22. Desişul lotusului îl acoperă cu umbra lui, sălciile pârâului îl înconjoară.

23. Dacă se întâmplă ca râul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s-ar năpusti Iordanul în gâtlejul lui, el ar rămâne liniştit.

24. Crezi că-l poţi prinde lovindu-l în faţă? Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?

Fapte 16:1-21

1. În urmă, Pavel s-a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată Grec.

2. Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.

3. Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, după ce l-a luat, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor, care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era Grec.

4. Pe când trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărârile apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim.

5. Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi.

6. Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.

7. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.

8. Au trecut atunci prin Misia, şi s-au pogorât la Troa.

9. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!”

10. După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

11. După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.

12. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile.

13. În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă.

14. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

15. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.

16. Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei.

17. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi, şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.”

18. Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors, şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

19. Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor.

20. I-au dat pe mâna dregătorilor, şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sunt nişte Iudei,

21. care vestesc nişte obiceiuri, pe care noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.”

Viewed 10 times by 6 viewers