Un studiu condus anul trecut de The Pew Forum on Religion and Public Life pe un eşantion de 35 de mii de americani adulţi a descoperit că 21% dintre atei cred în existenţa lui „Dumnezeu”.  Pentru acest procent, „Dumnezeu” este un „spirit universal”.  6% din procentul de 21% de atei ce cred într-un „dumnezeu = spirit universal” au mers chiar şi mai departe”  Ei cred în existenţa unui Dumnezeu personal!

Pe când mă scărpinam eu în cap cu privire la atei, şi încercam să mă dumiresc de ce se consideră ei atei, am continuat cu citirea studiului.  Cele ce au urmat m-au făcut să mă scarpin şi mai abitir, până la sânge!  De ce?  Pentru că un mare număr din cei asociaţi cu religiile tradiţionale (catolici, protestanţi şi alţii) NU cred în Dumnezeu!  Derută totală: atei care cred că există Dumnezeu, creştini cred că nu există Dumnezeu.

Post to Twitter * Post to Facebook **

Related posts:

  1. Păcate ale creştinilor din SUA (şi nu numai!) Am găsit undeva lista asta.  Mi -sa părut interesantă.  Şi...
  2. Şi eu care credeam că doar în biserica mea sunt schelete… * **Readers who viewed this page, also viewed:Obama-careAjung şi...
  3. De ce (de)cade America Cândva clasele la şcolile publice începeau cu citirea unui pasaj...
  4. Globalizare De pe vremea lui Darby dispensaţionaliştii ne portretizează scenarii apocaliptice...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

6 comments for “OK: ateii sunt derutaţi! Dar şi creştinii?”

1

Nu stiu care studiu, dar 57% din cei care isi spun crestini, au spus ca Domnul Isus nu e singura cale catre Rai. Daca “crestinii” nu mai sint calauze bune, ce sa mai asteptam ca lumea sa vina la pocainta? Ne mai miram ca “new age” are asa mare prindere?

July 6th, 2008 at 2:12 pm
2
damaris UNITED STATES

Paradox !

Crestini care cred ca nu exista Dumnezeu ?

In ce cred acei “crestini” ?

July 6th, 2008 at 10:52 pm
3

@cristina:
din nefericire, orice „împărăţie” se destramă din interior spre exterior. Este de datoria FIECĂRUI creştin să-şi alinieze viaţa cu Domnul, până nu va fi prea târziu.

July 6th, 2008 at 11:41 pm
4

cred ca asta este realitatea zilelor in care traim. deunazi, o prietena buna, sotie de pastor, mi-a zis intr-o discutie: “oare de ce a trebuit sa traim vremurile astea? cand eram in clocot, in anii comunismului, cand bisericile cresteau intr-una, nu m-as fi gandit sa apuc sa traiesc ceea ce traiesc acum…..” nu am putut sa nu citesc dezamagirea din vocea ei, uneori este greu sa acceptam ca nu putem face nimic, mereu ne intrebam: “oare nu e si vina mea? oare am facut tot ce puteam?” :sad:

July 6th, 2008 at 11:42 pm
5

@damaris:
nu ştiu! Sunt „creştini” cu numele, nu pentru că urmează pe Christos!

July 6th, 2008 at 11:48 pm
6

Elena,
chiar azi discutam cu nişte prieteni la adunare… viaţa de sub comunism, aşa cum era de grea, oferea mai puţine distrageri ale atenţiei de la ceea ce era important. Oricum, fenomenul vieţii creştinului sub interdicţii merită analizat mai profund. Eu cred că aceea este viaţa creştină „normală”. Uită-te la presiunea şi persecuţiile sub care au trăit apostolii! Ce „productivitate” şi „randament” au dat!

July 6th, 2008 at 11:59 pm