Astăzi citim Psalmi capitolele 74, 75 şi 76, Romani 9:16-33

Psalmi 74

1  (O cântare a lui Asaf.) Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma păşunii Tale?
2  Adu-Ţi aminte de poporul Tău pe care l-ai câştigat odinioară pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
3  îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel Sfânt.
4  Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.
5  Parcă erau nişte oameni, care ridică toporul într-o pădure deasă:
6  în curând au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.
7  Au pus foc Sfântului Tău locaş; au dărîmat şi au pângărit locuinţa Numelui Tău.
8  Ei ziceau în inima lor: „Să-i prăpădim pe toţi!” Au ars toate locurile sfinte din ţară.
9  Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie până când…
10  Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
11  Pentru ce Îţi tragi înapoi mâna şi dreapta Ta? Scoate-o din sîn şi nimiceşte-i!
12  Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
13  Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;
14  ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să-l mănince fiarele din pustie.
15  Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat râuri, care nu seacă.
16  A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.
17  Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna.
18  Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
19  Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
20  Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din ţară Sunt pline de bîrloage de tîlhari.
21  Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
22  Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23  Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

Psalmi 75

1  (Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici.” Un psalm al lui Asaf. O cântare.) Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm; noi, care chemăm Numele Tău, vestim minunile Tale!
2  „Atunci când va veni vremea Hotărâtă” zice Domnul „voi judeca fără părtinire.
3  Poate să se cutremure pământul cu locuitorii lui: căci Eu îi întăresc stâlpii.” -(Oprire).
4  Eu zic celor ce se fălesc: „Nu vă făliţi!” Şi celor răi: „Nu ridicaţi capul sus!”
5  Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atâta trufie!
6  Căci nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie, nu vine înălţarea.
7  Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El scoboară pe unul, şi înalţă pe altul.
8  În mâna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Când îl varsă, toţi cei răi de pe pământ sug, îl sorb şi-l beau până în fund!
9  Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri; voi cânta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov.
10  Şi voi doborî toate puterile celor răi: puterile celui neprihănit însă se vor înălţa.

Psalmi 76

1  (Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf. O cântare.) Dumnezeu este cunoscut în Iuda, mare este Numele Lui în Israel.
2  Cortul Lui este în Salem, şi locuinţa Lui în Sion;
3  acolo a sfărîmat El săgeţile, scutul, sabia, şi armele de război.
4  Tu eşti mai măreţ, mai puternic decât munţii răpitorilor.
5  Despoiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n-au putut să se apere, toţi acei oameni viteji.
6  La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţi şi cai.
7  cât de înfricoşat eşti Tu! Cine poate să-Ţi stea împotrivă, când Îţi izbucneşte mânia?
8  Ai rostit Hotărârea de la înalţimea cerurilor; pământul s-a îngrozit şi a tăcut,
9  când S-a ridicat Dumnezeu să facă dreptate, şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pământ.
10  Omul Te laudă chiar şi în mânia lui, când Te îmbraci cu toată urgia Ta.
11  Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le! Toţi ceice-L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat.
12  El frânge mândria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pământului.

Romani 9:16-33

16. Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
17. Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
18. Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
19. Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”
20. Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?”
21. Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
22. Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru pieire;
23. şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
24. Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,
25. după cum zice în Osea: „Voi numi ,popor al Meu’, pe cel ce nu era poporul Meu, şi ,preaiubită’, pe cea care nu era preaiubită.
26. Şi acolo unde li se zicea: ,Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.”
27. Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.
28. Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui.
29. Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”
30. Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;
31. pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
32. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire,
33. după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.”

Viewed 14 times by 10 viewers

The 8 August 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.