Astăzi citim Psalmi capitolele 89 şi 90, Romani 14

Psalmi 89

1  (O cântare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cânta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
2  Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” -
3  „Am făcut legământ cu alesul Meu” -zice Domnul-„iată ce am jurat robului Meu David:
4  „Îţi voi întări sămânţa pe vecie, şi- -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.”
5  Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
6  Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7  Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.
8  Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
9  Tu îmblînzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
10  Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
11  Ale Tale Sunt cerurile şi pământul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
12  Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
13  Braţul tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
14  Dreptatea şi judecata Sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia Sunt înaintea Feţei Tale.
15  Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
16  El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.
17  Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
18  Căci Domnul este scutul nostru, Sfântul lui Israel este împăratul nostru.
19  Atunci ai vorbit într-o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;
20  am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel Sfânt.
21  mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
22  Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa;
23  ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24  Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
25  Voi da în mâna lui marea, şi în dreapta lui râurile.
26  El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!”
27  Iar Eu îl voi face întâiul-născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.
28  Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legământul Meu îi va fi neclintit.
29  Îi voi face veşnică sămânţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
30  Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31  dacă vor călca orânduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
32  atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
33  dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
34  nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
35  Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36  Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37  ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. (Oprire).
38  Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39  ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pângărit cununa.
40  I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
41  Toţi trecătorii îl jefuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42  Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
43  ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44  Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pământ scaunul de domnie;
45  i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. (Oprire)
46  Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mânia ca focul?
47  Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
48  Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -
49  Unde Sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
50  Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
51  adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
52  Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!

Psalmi 90

1  (O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
2  Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
3  Tu întorci pe oameni în ţărână, şi zici: „Întoarceţi-vă fiii oamenilor!”
4  Căci înaintea Ta, o mie de ani Sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
5  Îi mături, ca un vis: dimineaţa, Sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
6  înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
7  Noi Suntem mistuiţi de mânia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.
8  Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9  Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10  Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
11  Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12  Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13  Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
14  Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
15  Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atîţia ani cât am văzut nenorocirea!
16  Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
17  Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mânilor noastre, da, întăreşte lucrarea mânilor noastre!

Romani 14

1. Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.
2. Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.
3. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă, să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4. Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
5. Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.
7. În adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine.
8. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
9. Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii.
10. Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11. Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”
12. Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.
13. Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14. Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.
15. Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
16. Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.
17. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18. Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19. Aşadar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră.
20. Să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
21. Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
22. Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine.
23. Dar cine se îndoieşte şi mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.

Viewed 14 times by 11 viewers

The 14 August 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.