Astăzi citim Psalmi capitolele 94, 95 şi 96, Romani 15:14-33

Psalmi 94

1  Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
2  Scoală-Te, Judecătorul pământului, şi răsplăteşte celor mândri după faptele lor!
3  Până când vor birui cei răi, Doamne, până când vor birui cei răi?
4  Ei ţin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.
5  Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.
6  Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,
7  şi zic: „Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!”
8  Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Când vă veţi înţelepţi, nebunilor?
9  Cel ce a sădit urechea, s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul, s-ar putea să nu vadă?
10  Cel ce pedepseşte neamurile, s-ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?
11  Domnul cunoaşte gândurile omului: ştie că Sunt deşerte.
12  Ferice de omul, pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13  ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!
14  Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.
15  Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.
16  Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
17  De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!
18  Oridecâte ori zic: „Mi se clatină piciorul!” bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.
19  Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângîierile Tale îmi înviorează sufletul.
20  Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei care pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?
21  Ei se strâng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osîndesc sânge nevinovat.
22  Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.
23  El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

Psalmi 95

1  Veniţi să cântăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
2  Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
3  Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai pesus de toţi dumnezeii.
4  El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor Sunt ale Lui.
5  A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmi uscatul:
6  veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
7  Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi Suntem poporul păşunei Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui!
8  „Nu vă împetriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,
9  unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au încercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele.
10  Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta, şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.”
11  De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vom intra în odihna Mea!”

Psalmi 96

1  Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2  Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!
3  Povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!
4  Căci omul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii.
5  Căci toţi dumnezeii popoarelor Sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.
6  Strălucirea şi măreţia Sunt înaintea Feţei Lui, slava şi podoaba Sunt în locaşul Lui cel Sfânt.
7  Familiile popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste!
8  Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceţi daruri de mâncare, şi intraţi în curţile Lui!
9  Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!
10  Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare, şi nu se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate.
11  Să se bucure cerurile, şi să se veselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!
12  Să tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie
13  înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele după credincioşia Lui.

Romani 15:14-33

14. În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.
15. Totuşi, ici colea v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu,
16. ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt.
17. Eu dar mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.
18. Căci n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele,
19. fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.
20. Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,
21. după cum este scris: „Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El, Îl vor cunoaşte.”
22. Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi.
23. Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,
24. nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.
25. Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.
26. Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, care sunt în Ierusalim.
27. Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că, dacă Neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti.
28. După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta, şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania, şi voi trece pe la voi.
29. Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos.
30. Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,
31. ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudea, şi pentru ca slujba, pe care o am pentru Ierusalim, să fie bine primită de sfinţi;
32. şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă răcoresc puţin în mijlocul vostru.
33. Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.

The 16 August 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.