partea 1
partea 2
partea 3
partea 4
partea 5
partea 6
partea 7
partea 8
partea 9
partea 10
partea 11
partea 12
partea 13
partea 14
partea 15

Doru am facut o trimitere catre postarea ta de pe blogul meu, fara alte comentarii sper sa nu te supari- daca nu esti de acord te rog sa-mi spui si sterg. Lia (lorelei//rose4you)
on 23 August, 2008 at 12:33 am #
@Lia:
nu-ti fa nici o problema! Oricind, cu placere!
MULTUMESC FRUMOS !
Doamne, Doamne…dar nesuferiti mai sint ateii astia…si obraznici…sa nu mai vorbesc de faptul ca se impiedica de propria lor importanta…Cred ca e gresit sa spunem ca nu cred in nimic. Mai potrivit ar fi sa spunem ca ei CRED in NIMIC.
rb.
on 23 August, 2008 at 9:49 pm #
@rb:
am afirmat cindva ca ateismul este o religie… Am fost contrat puternic de unii atei, dar eu asta cred! Oricum este imposibil sa traiesti fara credinta. Fie si in… nimic! Doar ca nimicul adevarat nu exista, decit in lumea lui Dumnezaeu. Dupa inceperea procesului de creatie, Dumnezeu a transformat nimicul in ce se vede… Iar ateismul este o religie a diavolului. Daca nu crede cineva in Dumnezeu, nu-i mai ramine altceva decit sa creada in diavolul. Chiar daca ateii sustin ca nu cred in … nimic!
In 1992 am fost electrocutata la 12.000 de Volti. Nu-mi amintesc de explozie decit am vise in care aud explozia . Dar ce imi amintesc este ca am stiut ca mor …in momentele alea cind n-am fost constienta am simtit o singuratate imensa pe care nu pot sa o explic decit daca ai fi aruncat undeva intre planete…fara nimeni in jur…si am strigat in mintea, in sufletul meu…”Doamne Isuse ia-mi Tu sufletul”. Stiam ca sufletul imi este in primejdie.
Cumva mi-am revenit…si cei care erau in compania respectiva au iesit afara ca au auzit explozia si li s-a luat curentul…si m-au gasit rugindu-ma “in limbi”. Eu ma rugam in limba mea…romaneste…
Ce vreau sa spun cu asta…este ca pentru fiecare din noi vine o zi cind te aflii intr-o situatie cind trebuie sa strigi…dupa ajutor.
Cumplit este sa fii pe lumea asta fara absolut nici un sprijin si nici o speranta. Oamenii astia sint cei mai de compatimit oameni care exista pe planeta noastra…
rb.
on 25 August, 2008 at 12:08 am #
@rb:
imi pare bine ca Domnul te-a salvat din incercarea aceea! Acum, ai o marturie si o experienta cu Domnul care te face mai increzatoare in Domnul. Poti incuraja pe altii si poti spune nu doar despre bunatatea si puterea Domnului ci si despre ce inseamna sa fii singur… pentru ca cea mai mare boala de care suferim cu totii este singuratatea!
Singuratatea…Cit de adevarat!!! Iata ceva ce nici prosperitatea acestei tari bogate nu poate oferii! Majoritatea alergam dupa independenta nestiind ca la capat acelui drum intilnim…singuratatea!
Rodica
on 27 August, 2008 at 3:04 pm #
Rodica,
noi ştim că independenţa reală nu există. De la naştere şi până după moarte, suntem dependenţi mereu de alţii şi mai ales, de ALTUL, cea mai trecută cu vederea persoană din Univers! Singurătatea este astfel un sentiment, nu neaparat o realitate! NOI, fiecare ne facem zidurile ce ne separă de ceilalţi.