Psalmi 110
1 (Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” -
2 Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”
3 Poporul Tău este plin de înflăcărare, când Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.
4 Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.” -
5 Domnul, de la dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mâniei Lui.
6 El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării.
7 El bea din pârâu în timpul mersului: de aceea Îşi înalţă capul.
Psalmi 111
1 Lăudaţi pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare.
2 Mari Sunt lucrările Domnului, cercetate de toţi cei ce le iubesc.
3 Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui, şi dreptatea Lui ţine în veci.
4 El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi milostiv.
5 El a dat hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururea aminte de legământul Lui.
6 El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le-a dat moştenirea neamurilor.
7 Lucrările mânilor Lui Sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui Sunt adevărate,
8 întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire.
9 A trimis poporului Său izbăvirea, a aşezat legământul Său în veci; Numele Lui este Sfânt şi înfricoşat.
10 Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci.
Psalmi 112
1 Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!
2 Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat.
3 El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.
4 Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept.
5 Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate!
6 Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci.
7 El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.
8 Inima îi este mângîiată, n-are nici o teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui.
9 El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.
10 Cel rău vede lucrul acesta, şi se mânie, scrîşneşte din dinţi şi se topeşte. Poftele celor răi rămân neîmplinite.
1 Corinteni 5
1. Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgâni nu se pomenesc; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.
2. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!
3. Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă.
4. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus,
5. am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.
6. Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?
7. Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.
8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului.
9. V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii. –
10. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.
11. Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.
12. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?
13. Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.
