În cuvintele lui John Stott… „Mântuirea şi iertarea nu sunt temeni convertibili sau interschimbabili. Mântuirea este mai mare decât iertarea… iertarea şi sfinţirea şi imortalitatea sunt aspecte ale mântuirii noastre. Mântuirea este un cuvânt bun; denotă acel scop atot-cuprinzător al lui Dumnezeu prin care El justifică, sfinţeşte şi glorifică poporul Său: mai întâi, iertându-le păcatele şi acceptându-i ca neprihăniţi în ochii Săi; apoi, progresiv, transformându-i prin Duhul Sfânt în chipul lui Christos, până când în cele din urmă, ei devin ca Christos în ceruri, când îl vor vedea aşa cum este El, şi când trupurile lor vor fi înviate în neputrezire, după cum este şi trupul slăvit al lui Christos. Eu tânjesc să răscumpăr „mântuirea” din conceptele înguste la care a fost redusă până şi de către unii evanghelici”
Din ‘God’s Man: Studies in 2 Timothy’, in “The Keswick Week 1969″, ed. H. F. Stevenson (London: Marshall, Morgan and Scott, 1969), p. 51.
Psalmi 129
1 (O cântare a treptelor.) Destul m-au asuprit din tinereţă-s-o spună Israel! Read the rest of this entry »