Psalmi 129
1 (O cântare a treptelor.) Destul m-au asuprit din tinereţă-s-o spună Israel!
2 destul m-au asuprit din tinereţă, dar nu m-au biruit.
3 plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.
4 Domnul este drept: El a tăiat funiile celor răi.
5 Să se umple de ruşine şi să dea înapoi, toţi cei ce urăsc Sionul!
6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a fi smulsă!
7 Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea, cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea,
8 şi trecătorii nu zic: „Binecuvântarea Domnului să fie peste voi!” „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!”
Psalmi 130
1 (O cântare a treptelor.) Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!
2 Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!
3 Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?
4 Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.
5 Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.
6 Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
7 Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, şi la El este belşug de răscumpărare!
8 El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.
Psalmi 131
1 (O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n-am o inimă îngîmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.
2 Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit, ca un copil înţărcat, care stă lângă mamă-sa; da, sufletul meu este ca un copil înţărcat.
3 Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!
1 Corinteni 11:1-16
1. Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.
2. Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.
3. Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.
4. Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.
5. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit, îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.
6. Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.
7. Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.
8. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;
9. şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10. De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.
11. Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.
12. Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu.
13. Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?
14. Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,
15. pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.
16. Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.
