Psalmi 135
1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi Numele Domnului, lăudaţi-L, robi ai Domnului,
2 care staţi în Casa Domnului, în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun; cântaţi Numele Lui, căci este binevoitor.
4 Căci Domnul Şi-a ales pe Iacov, pe Israel, ca să fie al Lui.
5 Ştiu că Domnul este mare, şi că Domnul nostru este mai presus de toţi dumnezeii.
6 Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
7 El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vântul din cămările lui.
8 El a lovit pe întâii-născuţi ai Egiptului, de la oameni până la dobitoace.
9 A trimis semne şi minuni, în mijlocul tău, Egiptule: împotrivalui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 A lovit multe neamuri, şi a ucis împăraţi puternici:
11 pe Sihon, împăratul Amoriţilor, pe Og, împăratul Basanului, şi pe toţi împăraţii Canaanului;
12 şi le-a dat ţara de moştenire, de moştenire poporului Său Israel.
13 Doamne, Numele Tău rămâne pe vecie; Doamne, pomenirea Ta ţine din neam în neam,
14 căci Domnul va judeca pe poporul Său, şi va avea milă de robii Săi.
15 Idolii neamurilor Sunt argint şi aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor.
16 Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd,
17 au urechi, şi totuşi n-aud, da, n-au suflare în gură.
18 Ca ei Sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.
19 Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul! Casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul!
20 Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul! Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul!
21 Domnul să fie binecuvântat din Sion, El, care locuieşte în Ierusalim! Lăudaţi pe Domnul!
Psalmi 136
1 Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!
2 Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
3 Lăudaţi pe Domnul domnilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
4 Pe Cel ce singur face minuni mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
5 Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere, căci în veac ţine îndurarea Lui!
6 Pe cel ce a întins pământul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui!
7 Pe Cel ce a făcut luminători mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
8 Soarele, ca să stăpânească ziua, căci în veac ţine îndurarea Lui!
9 Luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea, căci în veac ţine îndurarea Lui!
10 Pe Cel ce a lovit pe Egipteni în întâii lor născuţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
11 Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
12 Cu mână tare şi cu braţ întins, căci în veac ţine îndurarea Lui!
13 Pe Cel ce a tăiat în două marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!
14 Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei, căci în veac ţine îndurarea Lui!
15 Şi a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!
16 Pe Cel ce a călăuzit pe poporul Său în pustie, căci în veac ţine îndurarea Lui!
17 Pe Cel ce a lovit împăraţi mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
18 Pe Cel ce a ucis împăraţi puternici, căci în veac ţine îndurarea Lui!
19 Pe Sihon, împăratul Amoriţilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
20 Şi pe Og, împăratul Basanului, căci în veac ţine îndurarea Lui!
21 Şi le-a dat ţara de moştenire, căci în veac ţine îndurarea Lui!
22 De moştenire robului Său Israel, căci în veac ţine îndurarea Lui!
23 Pe Cel ce Şi-a adus aminte de noi, când eram smeriţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
24 Şi ne-a izbăvit de asupritorii noştri, căci în veac ţine îndurarea Lui!
25 Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
26 Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
1 Corinteni 12
1. În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
2. Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
3. De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul”, decât prin Duhul Sfânt.
4. Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;
5. sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;
6. sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
7. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
8. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh;
9. altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;
10. altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.
11. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.
12. Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, – tot aşa este şi Hristos.
13. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.
14. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
15. Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, – nu este pentru aceasta din trup?
16. Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?
17. Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
18. Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.
19. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20. Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.
21. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.”
22. Ba mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, sunt de neapărată trebuinţă.
23. Şi părţile trupului, care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,
24. pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste:
25. pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
26. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.
27. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.
28. Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.
29. Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt prooroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni?
30. Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?
31. Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.
