Astăzi citim Psalmi capitolele 140, 141 şi 142, 1 Corinteni 14:1-20

Psalmi 140

1(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,
2  care cugetă lucruri rele în inima lor, şi Sunt totdeauna gata să aţîţe războiul!
3  Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă.
4  Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!
5  Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele dealungul drumului, şi îmi întind capcane. (Oprire).
6  Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7  Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
8  Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! (Oprire).
9  Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!
10  Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11  Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.
12  Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.
13  Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.

Psalmi 141

1  (Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când Te chem!
2  Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mânilor mele!
3  Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!
4  Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul, şi să nu mănânc din ospeţele lor!
5  Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într-una împotriva răutăţii lor.
6  Când li se vor prăvăli judecătorii dealungul stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, şi vor vedea că Sunt plăcute.
7  Cum se brăzdează şi se spintecă pământul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormântului.
8  De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9  Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind ei, şi de piedicile celor ce fac răul!
10  Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!

Psalmi 142

1  (O cântare a lui David. O rugăciune făcută când era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.
2  Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.
3  Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4  Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
5  Doamne, către Tine strig, şi zic: „Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii.”
6  Ia aminte la strigătele mele, căci Sunt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci Sunt mai tari decât mine.
7  Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.

1 Corinteni 14:1-20

1. Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi.
2. În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.
3. Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere.
4. Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuşi; dar cine proroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.
5. Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte, este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.
6. În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură?
7. Chiar şi lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta?
8. Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
9. Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt.
10. Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi nici una din ele nu este fără sunete înţelese.
11. Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.
12. Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
13. De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.
14. Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
15. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
16. Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulţumirile, pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui?
17. Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte.
18. Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.
19. Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.

Viewed 18 times by 15 viewers

The 3 Septembrie 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.