Astăzi citim Psalmi capitolele 143, 144 şi 145, 1 Corinteni 14:21-40

Psalmi 143

1  (Un psalm al lui David.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta!
2  Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.
3  Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul, îmi calcă viaţa în picioare la pământ: mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.
4  Îmi este mâhnit duhul în mine, îmi este tulburată inima în lăuntrul meu.
5  Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mânilor Tale.
6  Îmi întând mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pământ uscat.
7  Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde Faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă!
8  Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.
9  Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.
10  Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
11  Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
12  În bunătatea Ta, nimiceşte pe vrăjmaşii mei, şi perde pe toţi potrivnicii sufletului meu, căci eu Sunt robul Tău.

Psalmi 144

1  (Un psalm al lui David.) Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,
2  Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!
3  Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?
4  Omul este ca o suflare, zilele lui Sunt ca umbra care trece.
5  Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!
6  Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune-i pe fugă!
7  Întinde-Ţi mâinile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,
8  a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
9  Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10  Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
11  izbăveşte-mă şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
12  Fiii noştri Sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.
13  Grînarele noastre Sunt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
14  viţelele noastre Sunt prăsitoare; nu-i nici o pagubă, nici o robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!
15  Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!

Psalmi 145

1  (O cântare de laudă a lui David.) Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi binecuvânta Numele tău în veci de veci.
2  În fiecare zi Te voi binecuvânta, şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci.
3  Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă.
4  Fiecare neam de om să laude lucrările Tale, şi să vestească isprăvile Tale cele mari!
5  Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale, şi voi cânta minunile Tale.
6  Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată, şi eu voi povesti mărimea Ta.
7  Să se trâmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate, şi să se laude dreptatea Ta!
8  Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate.
9  Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
10  Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvânta.
11  Vor spune slava împărăţiei Tale, şi vor vesti puterea Ta,
12  ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta, şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale.
13  Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică, şi stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.
14  Domnul sprijineşte pe toţi cei ce cad, şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.
15  Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme.
16  Îţi deschizi mâna, şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17  Domnul este drept în toate căile Lui, şi milostiv în toate faptele Lui.
18  Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.
19  El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.
20  Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc, şi nimiceşte pe toţi cei răi.
21  Gura mea să vestească lauda Domnului, şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt în veci de veci!

1 Corinteni 14:21-40

21. În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”
22. Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
23. Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?
24. Dar dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
25. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
26. Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
27. Dacă sunt unii, care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând: şi unul să tălmăcească.
28. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.
29. Cât despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
30. Şi dacă este făcută o descoperire unuia care stă jos, cel dintâi să tacă.
31. Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.
32. Duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor;
33. căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.
34. Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
35. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.
36. Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?
37. Dacă crede cineva că este prooroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.
38. Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
39. Astfel, deci, fraţilor, râvniţi după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi.
40. Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.

Viewed 16 times by 15 viewers

The 4 Septembrie 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.