Astăzi citim Psalmi capitolele 146 şi 147, 1 Corinteni 15:1-28

Psalmi 146

1  Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul!
2  Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
3  Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.
4  Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.
5  Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!
6  El a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci.
7  El face dreptate celor asupriţi; dă pâine celor flămânzi: Domnul izbăveşte pe prinşii de război;
8  Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi.
9  Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijineşte pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.
10  Domnul împărăţeşte în veci; Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veac în veac! Lăudaţi pe Domnul!

Psalmi 147

1  Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să-L lăudăm.
2  Domnul zideşte iarăşi Ierusalimul, strânge pe surghiuniţii lui Israel;
3  tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.
4  El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate.
5  Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.
6  Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi, şi doboară pe cei răi la pământ.
7  Cântaţi Domnului cu mulţumiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa!
8  El acopere cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pământ, şi face să răsară iarba pe munţi.
9  El dă hrană vitelor, şi puilor corbului când strigă.
10  Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.
11  Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
12  Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
13  Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău;
14  El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grâu
15  El Îşi trimite poruncile pe pământ, Cuvântul Lui aleargă cu iuţeală mare.
16  El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa;
17  El Îşi asvârle gheaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?
18  El Îşi trimite Cuvântul Său, şi le topeşte; pune să sufle vântul Lui, şi apele curg.
19  El descopere lui Iacov Cuvântul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale.
20  El n-a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

1 Corinteni 15:1-28

1. Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas,
2. şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4. că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
5. şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.
7. În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi s-a arătat şi mie.
9. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
11. Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
13. Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14. Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.
15. Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.
16. Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.
17. Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,
18. şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduţi.
19. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
20. Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.
21. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
22. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
23. dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
24. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.
25. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.
26. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
27. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.
28. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

Viewed 24 times by 18 viewers

The 5 Septembrie 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.