Psalmi 148
1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte!
2 Lăudaţi-L toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
3 Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
4 Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care Sunteţi mai presus de ceruri!
5 Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute,
6 le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi, şi nu le va călca.
7 Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ, balauri de mare, şi adâncuri toate;
8 foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năpraznice, care împliniţi poruncile Lui,
9 munţi şi dealuri toate, pomi roditori, şi cedri toţi,
10 fiare şi vite toate, târâtoare şi păsări înaripate,
11 împăraţi ai pământului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pământului,
12 tineri şi tinere, bătrâni şi copii!
13 Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai presus de pământ şi de ceruri.
14 El a înalţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lângă El. Lăudaţi pe Domnul!
Psalmi 149
1 Lăudaţi pe Domnul! Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui!
2 Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor!
3 Să laude Numele Lui cu jocuri, să-L laude cu toba şi cu arfa!
4 Căci Domnul are plăcere de poporul Său, şi slăveşte pe cei nenorociţi, mântuindu-i.
5 Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor!
6 Laudele lui Dumnezeul să fie în gura lor, şi sabia cu două tăişuri în mâna lor,
7 ca să facă răzbunare asupra neamurilor, şi să pedepsească popoarele;
8 să lege pe împăraţii lor cu lanţuri, şi pe mai marii lor cu obezi din fier,
9 ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă! Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Lui. Lăudaţi pe Domnul!
Psalmi 150
1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel Sfânt, lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui!
2 Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi-L, după mărimea Lui nemărginită!
3 Lăudaţi-L cu sunet de trâmbiţă, lăudaţi-L cu alăuta şi arfa!
4 Lăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri, lăudaţi-L, cântând cu instrumente cu coarde şi cu cavalul.
5 Lăudaţi-L cu chimvale sunătoare, lăudaţi-L cu chimvale zângănitoare!
6 Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
1 Corinteni 15:29-58
29. Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
30. Şi de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?
31. În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
32. Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morţii, atunci „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”.
33. Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.
34. Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
35. Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?”
36. Nebun ce eşti! Ce semeni tu, nu învie, dacă nu moare mai întâi.
37. Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.
38. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
39. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
40. Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti.
41. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
42. Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire;
43. este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere.
44. Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
45. De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
46. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
47. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.
48. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
51. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52. într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
53. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
56. Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
57. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
58. De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.
