PERSPECTIVE CRESTINE

Astăzi citim Proverbe capitolele 19, 20 şi 21, 2 Corinteni 7

Proverbe 19

1  Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun.
2  Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău.
3  Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cîrteşte împotriva Domnului cu inima lui.
4  Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui.
5  Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.
6  Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi Sunt prieteni cu cel ce dă daruri.
7  Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi.
8  Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea.
9  Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni va pieri,
10  Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări, cu atât mai puţin unui rob să stăpânească peste voievozi.
11  Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile.
12  mânia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă.
13  Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într-una.
14  Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.
15  Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic sufere de foame.
16  Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri.
17  Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.
18  Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori.
19  Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta.
20  Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor!
21  Omul face multe planuri în inima lui, dar Hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.
22  Ceeace face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât nu mincinos.
23  Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire.
24  Leneşul îşi vâră mâna în strachină, şi n-o duce înapoi la gură.
25  Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră… pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa.
26  Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară.
27  Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.
28  Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea.
29  Pedepsele Sunt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor.

Proverbe 20

1  Vinul este batjocoritor, băuturile tari Sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.
2  Frica pe care o însuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuieşte împotriva sa însuş.
3  Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.
4  Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vea să strângă roade, dar nu este nimic!
5  Sfaturile în inima omului Sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.
6  Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? -
7  Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!
8  Împăratul, care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui.
9  Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, Sunt curat de păcatul meu?” -
10  Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri, Sunt o scârbă înaintea Domnului.
11  Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.
12  Urechea care aude, şi ochiul care vede, şi pe una şi pe celalt, Domnul le-a făcut.
13  Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, şi te vei sătura de pâine.
14  „Rău! Rău!” zice cumpărătorul, şi plecând, se fericeşte.
15  Este aur şi Sunt multe mărgăritare; dar buzele înţelepte Sunt un lucru scump.
16  Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii.
17  Pânea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.
18  Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă.
19  Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci.
20  Dacă cineva blăstămă pe tatăl său şi pe mamă-sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului.
21  O moştenire repede câştigată de la început, nu va fi binecuvântată la sfârşit.
22  Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta.
23  Domnul urăşte două feluri de greutăţi, şi cântarul mincinos nu este un lucru bun.
24  Domnu îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa? -
25  Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă Sfântă, şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească.
26  Un împărat înţelept vântură pe cei răi, şi trece cu roata peste ei.
27  Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.
28  Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate.
29  Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor Sunt perii albi.
30  Mijloacele de vindecare pentru cel rău Sunt bătăile şi vânătăile până la rană.

Proverbe 21

1  Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului pe care îl îndreaptă încotro vrea.
2  Omul socoteşte că toate căile lui Sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.
3  A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decât jertfele.
4  Privirile trufaşe şi inima îngîmfată, această candelă a celor răi, nu este decât păcat.
5  Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.
6  Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă Sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte.
7  Silnicia celor răi îi mătură, pentru că nu vor să facă ce este drept.
8  Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.
9  Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gîlcevitoare într-o casă mare.
10  Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n-are nici o trecere înaintea lui.
11  Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept: şi când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa.
12  Cel neprihănit se uită la casa celui rău, şi vede ce repede Sunt aruncaţi cei răi în nenorocire.
13  Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, când va striga.
14  Un dar făcut în taină potoleşte mânia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie.
15  Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru cei ce fac răul este o groază.
16  Omul care se abate de la calea înţelepciunii, se va odihni în adunarea celor morţi.
17  Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte.
18  Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană.
19  Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă.
20  Comori de preţ şi untdedelemn Sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.
21  Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă.
22  Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor, şi doboară puterea în care se încredeau.
23  Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.
24  Cel mândru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării.
25  Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.
26  Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie.
27  Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite.
28  Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă.
29  Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea.
30  Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului.
31  Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului.

2 Corinteni 7

1. Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.
2. Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni.
3. Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.
4. Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.
5. Căci şi după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri.
6. Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.
7. Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.
8. Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) –
9. totuşi, acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nici o pagubă din partea noastră.
10. În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.
11. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta.
12. Aşa că, dacă v-am scris nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu.
13. De aceea am fost mângâiaţi. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toţi.
14. Şi dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit, s-a adeverit.
15. El are o şi mai mare dragoste pentru voi, când îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cu cutremur.
16. Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.

* **

The 14 Septembrie 2008 – Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.