În sfârşit, la nunta de sâmbătă a fost fain. Atmosferă de sărbătoare, o mulţime de oameni ce se cunoşteau între ei şi căcora le părea bine că se revedeau acolo. Soţia mea nu s-a simţit prea bine şi nu venit cu mine, aşa că am fost cam singuratic. Da m-am îndeletnicit cu uan din preocupările mele plăcute: am stat deoparte şi am privit oamenii!
În cele din urmă, am mers şi eu la bufetul unde se servea masa, mi-am luat o farfurie cu mâncare apoi am revenit în cortuol unde erau amenajate mesele. Cu mâncarea în mână, îmi căutam un loc la o masă unde să stau cu cunoscuţi, când două tinere pe care le cunoşteam din Portland Oregon, aşezate la o masă cu alte două tinere pe care nu le cunoşteam m-au strigat şi m-au întrebat dacă nu consider sub „demnitatea” mea să stau la masă cu ele… Cum să fie sub demnitatea mea!? Am încercat toţi aceşti ani să păstrez un spirit tânăr, ca să am acces la tinerii din bisericile pe care le-am păstorit!
Dar despre asta, poate altă dată. M-am aşezat la masa domnişoarelor şi am făcut cunoştinţă cu tinerele necunoscute. Am descoperit că erau fetele unui prieten de-al meu de mai demult, dar pe care l-am redescoperit aici în SUA. Nu ştiam că are copii atât de mari! În sfârşit, discuţia noastră s-a învârtit în jurul nunţilor, băieţilor (ce altceva discută fetele!?), adunărilor, formelor de închinare, şi altele. Printre discuţii, şi nimicuri, desigur. Potrivite cu tinereţea şi nunta.
Ce m-a surprins încă o dată, e maturitatea tinerilor din zilele noastre. Mi se par mult mai maturi decât am fost noi la 17-18 ani! Şi constatarea asta mi-a amintit de un lucru: când e vârsta potrivită pentru mântuire? Douglas R. Sword în cartea sa Christian Parenting povesteşte cum făcea baie fiului său de 4 ani. Era grăbit deoarece era luni seara şi în SUA luni seara este meci de fotbal. Dar băieţelul avea chef de poveşti. Cum nu mai era mult până la Crăciun, el începu să povestească că ar dori să aranjeze o petrecere pentru ziua naşterii lui Isus. Apoi, aşa ca din senin, băieţelul întrebă ce înseamnă să-l primeşti pe Isus în inima ta?
Cu toată graba, Sword se apucă să-i povestească băieţelului cum noi, oamenii, facem lucruri rele care-l supără pe Dumnezeu. Aşa că, Dumnezeu a trimis în lume pe Isus, Fiul Său, pentru a muri pe cruce pentru păcatele noastre. Când noi recunoaştem că am greşit şi cerem iertare lui Dumnezeu, atunci Isus intră în inima noastră.
Băieţelul se gândi pentru o clipă apoi întrebă dacă el poate cere iertare şi să-l primescă pe Isus în inima sa. Şi s-au rugat. Sword povesteşte că nu mai ştie nici cine a jucat nici cine a câştigat în lunea aceea: dar nu va uita niciodată cum l-a condus pe fiul său la Christos. Frumoşii tineri, dragii copii! Poate ar trebui să le acordăm mai multă atenţie!
Viewed 237 times by 124 viewers

Da,is de acord aici cu dumneavoastra.Una dintre problemele “batranilor bisericii” din ziua de astazi e lipsa de incredere fata de tineri. O lipsa de incredere care ii atinge mult mai mult decat isi imagineaza unii,stagnand oarecum intelepciunea si puterea pe care Dumnezeu o acorda tinerilor si tuturor oamenilor in “zilele de pe urma”,dupa profetiile lui Ioel. Nu stiu de unde provine aceasta,poate aici in Romania din cauza perioadei comunismului in care toata lumea era pt sine,si nu era incredere nici macar in vecinul tau care a locuit langa tine cate 50 de ani,poate influenteaza si asta.Dar nu e o scuza pt a diminua puterea lui Dumnezeu pe care acesta o acorda tinerilor din ziua de astazi,multi,zic eu, de o mare perspectiva in vederea grabirii venirii Domnului. Ascultand recent si o predica a fratelui Florin Ianovici tot cam pe aceasta tema,cred k ar fi bune mai multe predici pe acest domeniu,tocmai pt a promova,si a incuraja tinerii in vederea citirii,studierii si invatzarii Cuvantului lui Dumnezeu,pt a putea slujii altora,totul fiind facut pt slava si gloria numelui Sau. Dumnezeu sa va binecuvanteze frate TDP ![]()
Eu cred ca tinerilor li se acorda atentie…un pic… prea tirziu insa. Pe la virsta cind copii se poarta ca niste tintari uriasi care biziie intr-una si nu ne lasa un minut de liniste…cam pe atunci se formeaza tinerii aia frumosi pe care i-ai intilnit la nunta…E trist insa cind unii incepem sa ne ocupam, sau mai degraba sa ne lamentam cind deja se vad roadele unei copilarii nesupravegheate.
Sward din povestirea de mai sus a renuntat la meci…ca sa stea de vorba cu copilul lui…Daca regret un lucru pe care nu l-am facut este…ca n-am stat mai mult si n-am lucrat mai putin…
Asta e un subiect care ar trebuii sa fie la inima oricarui parinte…
Rodica Botan
Nu vorbesc aici neaparat de atentia in cresterea fizica,ci ma refer la cea spirituala.Sunt atatia tineri maturi,foarte interesati de implicarea in adevaratele taine ale Scripturii,insa,sa spun asa,sunt toti aruncati intr-o oala. Astfel ca nu mai se acorda credit vreounui tanar k ar putea avea o idee,un cuvant de spus,poate chiar o descoperire tainica,ci toti sunt imaturi,si unu doi se pierd,si mai au ei vreme.Cred k este un talant care se poate pierde,daca nu se acorda increderea cuvenita tuturor oamenilor lui Dumnezeu…fie varstnic,fie mai tanar….recent am auzit despre doi copii de 8 ani,care faceau minuni in Brazilia,intorcand zeci de oameni la Dumnezeu,prin predici si discutii libere pe strada….oare la noi ar avea cineva incredere sa dea mana libera unor “copii” ? Chiar asa de mult priveste Dumnezeu la varsta….oare nu e mai mult interesat El de dorinta,si statornicia in sporirea “visului” Sau ?
on 4 September, 2008 at 9:53 am #
@rb:
in anii de formare tinerii-s ca un sapun ud in mina: daca-i stringi prea tare, iti sar din mina, daca-i lasi prea moale, iti aluneca din mina oricum. E nevoie de mult tact! Dar, ca una care ai copii, cred ca stii muuuuuuuuuult mai mult decit mine despre acest subiect.
Pe blogul meu am pus un articol al “Stuparului” . Nu vreau sa spun cine este…Stuparul… ca Stuparul vrea sa ramina …necunoscut.
Asa ca… am gasit o bucata scrisa de el despre albine. Si cum acelasi Creator le-a facut pe toate, unele lucruri le putem observa mai bine in alte creaturi si apoi sa le cautam aplicatia la noi. Daca te intereseaza poti sa-l copiezi aici dar eu n-am habar cum…daca ar trebui sa fac o harta electrica a orasului…mi-ar fi mai usor…Cred ca are o aplicatie deosebita pentru subiectul pe care l-ai pus in fata noastra…
Este un subiect care trebuie sa ne dea de gindit mult si sa ne stea tuturor pe inima…
Rodica
on 5 September, 2008 at 3:22 pm #
Aha!:) In sfarsit ne vedem, chiar daca nu am stiut unul de altul! Si eu am fost la nunta respectiva, sunt prieten cu Cezar si Tabita.. Am cantat in fata cu grupul de tineri din Seattle…Imi pareati cunoscut atunci cand v-am vazut, numa’ca nu stiam de unde sa va iau..Si am intrebat pe cineva cum il cheama pe predicator, dar nu a stiut…Daca stiam, clar ca intram in vorba:) Mi-a placut cum ati interpretat la pian”Friends Are Friends Forever”, de MWS… Eu eram tanarul cu o camasa verde, la masa de langa pian, care canta impreuna cu dumneavoastra:)
on 5 September, 2008 at 3:58 pm #
@Ice:
îmi pare bine că ne-am văzut! Dacă şi stăteam de vorbă, era şi mai bine! Poate o altă dată. Acum, tu o să mă recunoşti mai repede, aşa că nu ezita să mă interpelezi. Şi next time, pay attention la numele predicatorului! ![]()
on 7 September, 2008 at 3:11 am #
Ma bucur din toata inima pentru aceasta reusita in familia fr. Suciu Ezechel cat si a celeilalte si le urez tinerilor,multa,multa sanatate,dragoste si credinta in Dumnezeu.
M-as bucura daca in vreun fel sau altul,as avea privilegiul sa fiu contactat de fr.Ezechel.
Pace,tuturor celor care vor citi aceste cateva randuri…
Ion Tibrea/Vienna/Austria
on 7 September, 2008 at 8:12 am #
Ionele,
îmi pare bine să te „aud”! Cred că nu ne-am văzut de vreo 30 de ani… Ştie Ezechel unde să te contacteze?