on 
on 
A, nu de orice fel de creştini! De creştinii cu numele nu le e frică! Unul dintre aceştia, vrea să fie preşedinte! Dar de cum a apărut Sarah Palin la candidatura postului de vicepreşedinte din partea republicanilor, cum de au sărit liberalii ca arşi! Au acuzat-o că, dacă e penticostală, este habotnică. Că vorbeşte în limbi. Că crede Biblia (cum poate fi cineva atât de prost, zic ei?). Că se roagă. Că ea crede în „sfârşitul lumii” (pastorul ei a afirmat că Alaska poate deveni un loc de refugiu pentru creştinii prigoniţi în „necazul cel mare”). Că de aceea nu şi-a avortat ultimul copil, când a aflat că acesta se va naşte bolnav cu Down Syndrome. Că de aceea are 5 copii. Etc. etc.
De cealaltă parte, Obama care a împrumutat perfect limbajul evanghelicilor, nu are nici o problemă din partea liberalilor. Poate vorbi despre credinţa sa în Dumnezeu, despre rugăciune, despre mântuire, etc. fără nici un reproş. De ce oare? Pentru că liberalii ŞTIU că la Obama totul e doar… politică! E o faţadă de convenineţă (în San Francisco Obama şi-a bătut joc de locuitorii orăşelelor care se „agaţă de Dumnezeu şi de armele lor”). Fostul păstor al lui Obama (acela de care Obama s-a dezis tot din motive politice) blestema America, ceea ce democraţilor le convine de minune!
Dar, cine ştie dacă Obama e creştin sau musulman? Că într-un interviu, în care se bâlbăie cum are el obiceiul când nu are spiciul scris de alţii, Obama vorbeşte despre „my muslim faith” (vezi youtube nr. 2 de mai jos – l-a salvat Stephanopoulos!). O fi, n-o fi? Gaddafi al Libiei îl recunoaşte de musulman (vezi clipul youtube nr. 1 mai jos). Dar asta se va vedea altă dată. Se ştie că musulmanilor li se permite să mintă pentru atungerea scopurilor lor!
Să revenim la credinţă, Sarah Palin şi Obama. Nu „credinţa creştină” e o problemă pentru liberali, ci credinţa practicată cu pasiune şi dedicare. Aiurea prin America milioane de democraţi sunt „creştini”. Unii, de bună-credinţă! Mulţi, de formă (ca şi republicanii, de altfel! Doar că aceştia sunt mai înclinaţi să susţină un candidat cu credinţă practicată). Democraţilor le e frică de credinţa reală. Desigur că multe dintre bătăliile vizibile sunt date în domeniul liberalizării avorturilor, a căsătoriilor homosexualilor, a drepturilor femeii (ciudat, că Sarah Palin este… femeie! Ar fi trebuit susţinută! De unde se vede că nu toate femeile sunt… egale între ele! Femeile de stânga sunt mai femei decât cele conservatoare!), a educaţiei în şcoli de tote nivelele, a poziţiei faţă de creaţionism, etc. Oricâte ar fi aceste câmpuri de bătălie, ele sunt doar vârful unui iceberg. Bătălia este pentru moralitate. Ori credinţa pasionată ameninţă imoralitatea.
Bush, luat în derâdere pentru „prostia” sa (deşi nici unul dintre cei ce l-au cunoscut de aproape nu zice că Bush ar fi prost, dimpotrivă!), pentru vorbirea sa împiedicată (nimeni nu o observă gângăvelile şi poticnelile lui Obama) şi pentru poziţia sa fermă în ceea ce priveşte războiul declanşat împotriva terorii (istoria îi va da dreptate în cele din urmă, şi cine râde la urmă va râde mai bine), nu a fost urât pentru nimic mai mult decât pentru credinţa sa. Washingtonul se teme de credinţă! De ce oare? Pentru că democraţii americani sunt tot mai socialişti în înclinaţiile lor, şi socialismul şi Dumnezeu nu se împacă.
Video Clip #1
Video Clip #2
The Liberalilor le e frică de creştini by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Related posts:
- Creştini „organici” S-au umplut magazinele de produse organice. Adică, din cele...
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
