Astăzi citim Isaia capitolele 17, 18 şi 19, Efeseni 5:17-33

Isaia 17

1  Proorocie împotriva Damascului: „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărîmături;
2  cetăţile Aroerului Sunt părăsite, Sunt date spre păşune turmelor, care se culcă nestingherite acolo.
3  S-a isprăvit cu cetăţuia lui Efraim, şi s-a sfârşit cu împărăţia Damascului; dar rămăşiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul oştirilor.
4  „În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită, şi grăsimea cărnii lui va pieri.
5  Se va întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul, şi braţul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim;
6  vor mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline, pe vârful crengilor, patru sau cinci, în ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.”
7  În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, şi ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel;
8  nu se va mai uita spre altare, care Sunt lucrarea mânilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astartei şi la stâlpii închinaţi soarelui.
9  În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca dărîmăturile din pădure şi de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie!
10  Căci ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale, şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute, şi ai sădit butuci străini.
11  Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard, şi în curând i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: şi durerea este fără leac.
12  Vai! ce vuiet de popoare multe, care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc nişte ape puternice.
13  Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi la suflarea vântului, ca ţărâna luată de vârtej.
14  Îndeseară, vine o prăpădenie neaşteptată, şi până dimineaţa, nu mai Sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie, şi soarta celor ce ne jefuiesc.

Isaia 18

1  Vai de tine, ţară, în care răsună zângănit de arme, şi care eşti dincolo de râurile Etiopiei!
2  Tu, care trimiţi soli pe mare, în corăbii de papură care plutesc pe luciul apelor! Duceţi-vă, soli iuţi, la neamul acela tare şi puternic, la poporul acela înfricoşat de la începutul lui, neam puternic care zdrobeşte totul, şi a cărui ţară este tăiată de râuri.
3  Voi toţi, locuitori ai lumii şi voi, locuitori ai pământului, luaţi seama când se înalţă steagul pe munţi, şi ascultaţi când sună trâmbiţa!
4  Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui, şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului.
5  Dar înainte de seceriş, când cade floarea, şi rodul se face aguridă, el taie îndată mlădiţele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii şi-i aruncă…”
6  Şi Asirienii vor fi lăsaţi astfel pradă păsărilor răpitoare din munţi şi fiarelor pământului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, şi fiarele pământului vor ierna pe ele.
7  În vremea aceea, se vor aduce daruri de mâncare Domnului oştirilor, de poporul cel tare şi puternic, de poporul cel înfricoşat de la începutul lui, neam puternic, care zdrobeşte totul, şi a cărui ţară este tăiată de râuri: vor fi aduse acolo unde locuieşte Numele Domnului oştirilor, pe muntele Sionului.

Isaia 19

1  Proorocie împotriva Egiptului. Iată, Domnul călăreşte pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea Lui, şi li se îndoaie inima Egiptenilor în ei.
2  „Voi înarma pe Egipteni unii împotriva altora, şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie.
3  Duhul Egiptenilor va pieri din ei, şi le voi nimici sfatul; atunci vor întreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe cei ce cheamă morţii şi pe ghicitori.
4  Voi da Egiptul în mâinile unui stăpân aspru, şi un împărat fără milă va stăpâni peste ei, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.”
5  Apele mării vor seca, şi râul va seca şi se va usca,
6  râurile se vor împuţi, canalele Egiptului vor fi goale şi uscate, pipirigul şi trestiile se vor vesteji.
7  Livezile Nilului de la îmbucătura râului, şi toate semănăturile din valea râului se vor usca, se vor preface în ţărână şi vor pieri.
8  Vor geme pescarii, se vor boci toţi cei ce aruncă undiţa în râu, şi cei ce întind mreji pe ape vor fi nemângîiaţi.
9  Cei ce lucrează inul dărăcit, şi cei ce ţes ţesături albe vor fi acoperiţi, de ruşine,
10  stăpânitorii ţării vor fi întristaţi şi toţi simbriaşii vor fi cu inima amărîtă.
11  În adevăr, voievozii Ţoanului au înebunit, sfetnicii înţelepţi ai lui Faraon s-au prostit. „Cum îndrăzniţi voi să spuneţi lui Faraon: „Noi Suntem fiii înţelepţilor, fiii străvechilor împăraţi?
12  Unde Sunt înţelepţii tăi?” „Să-ţi facă descoperiri dumnezeieşti, şi să spună ce a Hotărât Domnul oştirilor împotriva Egiptului.
13  Voivozii Ţoanului au înebunit, voievozii Nofului s-au înşelat, căpeteniile seminţiilor duc Egiptul în rătăcire:
14  Domnul a răspândit în mijlocul lui un duh de ameţeală ca să facă pe Egipteni să se clatine în toate faptele lor, cum se clatină un om beat şi varsă,
15  şi Egiptul nu va avea pe nimeni, care să poată face ceva, nici cap, nici coadă, nici ramură de finic, nici trestie!
16  În ziua aceea, Egiptul va fi ca o femeie: va tremura şi se va teme, văzând mişcarea mâinii Domnului oştirilor, când o va ridica împotriva lui.
17  Chiar şi ţara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi, din pricina Hotărârii luate împotriva lui de Domnul oştirilor.
18  În vremea aceea, vor fi cinci cetăţi în ţara Egiptului, care vor vorbi limba Canaanului, şi vor jura pe Domnul oştirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii!
19  Tot în vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului, şi la hotar, va fi un stâlp de aducere aminte pentru Domnul.
20  Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului. Ei vor striga către Domnul din pricina asupritorilor, şi El le va trimite un mântuitor şi un apărător, care să-i izbăvească.
21  Atunci Domnul Se va descoperi Egiptenilor, şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Vor aduce jertfe şi daruri de mâncare, vor face juruinţe Domnului şi le vor împlini.
22  Astfel, Domnul va lovi pe Egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta, şi-i va vindeca.
23  În aceeaşi vreme, va fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: Asirienii se vor duce în Egipt şi Egiptenii în Asiria, şi Egiptenii împreună cu Asirienii vor sluji Domnului.
24  Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului.
25  Domnul oştirilor îi va binecuvânta şi va zice: „Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, şi Asiria, lucrarea mânilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!”

Efeseni 5:17-33

17. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
18. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.
19. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
20. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
21. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
22. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
28. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi.
29. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
30. pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
31. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”.
32. Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). –
33. Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

Viewed 10 times by 7 viewers

The 3 Octombrie 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.