Astăzi citim Isaia capitolele 23, 24 şi 25, Filipeni 1

Isaia 23

1  Proorocie împotriva Tirului. „Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din ţara Chitim le-a venit vestea aceasta.”
2  „Amuţiţi de groază, locuitori ai ţărmului pe care o umpleau odată negustorii din Sidon, care străbăteau marea!
3  Veniturile lui erau grâul Nilului şi secerişul râului, aduse pe ape mari, aşa că el era tîrgul neamurilor.”
4  „Ruşinează-te Sidoane! căci aşa vorbeşte marea, cetăţuia mării: „Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete.”
5  Când vor afla Egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului,
6  şi vor zice: „Treceţi la Tarsis, bociţi-vă, locuitori ai ţărmului!
7  Aceasta este cetatea voastră cea veselă, care avea o obîrşie veche, şi ale cărei picioare o duceau să locuiască departe.
8  Cine a luat această Hotărâre împotriva Tirului, împărţitorul cununilor, el, ai cărui negustori erau nişte voievozi, şi ai cărui tîrgoveţi erau cei mai bogaţi de pe pământ?
9  Domnul oştirilor a luat această Hotărâre, ca să ruşineze mândria a tot ce străluceşte, şi să smerească pe toţi cei mari ai pământului:
10  „Străbate-ţi ţara, ca Nilul, nici un brâu nu te mai strânge, fiica Tarsisului! Nu mai este nici un jug!
11  Domnul Şi-a întins mâna asupra mării; a făcut să tremure împărăţii; a poruncit nimicirea cetăţuilor Canaanului,
12  şi a zis: „De acum nu te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te şi treci în ţara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.
13  Iacă pe Haldei, care nu erau un popor, locuitorii aceştia ai pustiei, cărora Asirianul le-a întemeiat o ţară; ei înalţă turnuri, surpă casele împărăteşti ale Tirului, le prefac în dărîmături.”
14  „Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci cetăţuia voastră este nimicită.”
15  În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării şaptezeci de ani, cât ţine viaţa unui împărat, dar după şaptezeci de ani, se va întâmpla Tirului ca şi curvei despre care vorbeşte cântecul:
16  „Ia arfa şi străbate cetatea, curvă dată uitării; cântă bine, cântă-ţi cântecele de mai multe ori, ca iarăşi să-şi aducă lumea aminte de tine.”
17  Tot aşa, după şaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul, şi se va întoarce iarăşi la câştigul lui; va avea legături cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului;
18  dar câştigul şi plata lui vor fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse nici păstrate; ci câştigul lui va aduce celor ce locuiesc înaintea Domnului, o hrană îmbelşugată şi haine strălucite.

Isaia 24

1  Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;
2  cum se întâmplă preotului se întâmplă şi poporului, stăpânului ca şi slugii, stăpânei ca şi slujnicei, vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.
3  Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a Hotărât aşa.
4  Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii Sunt mâhniţi şi tânjesc; căpeteniile poporului Sunt fără putere,
5  căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legământul cel veşnic!
6  De aceea mănâncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea Sunt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei.
7  Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă, suspină.
8  A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârşit veselia gălăgiosă, s-a dus bucuria arfei.
9  Nu se mai cântă când se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau.
10  Cetatea pustie este dărîmată; toate casele Sunt închise, nu mai intră nimeni în ele.
11  Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie în ţară.
12  Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărîmate.
13  Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
14  Ceilalţi însă, care vor mai rămânea, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.
15  „Proslăviţi, deci, pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!”
16  de la marginele pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt perdut! Sunt perdut! Vai de mine!” Jăfuitorii jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf.
17  Groaza, groapa, şi laţul, vin peste tine, locuitor al ţării!
18  Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus, şi se clatină temeliile pământului!
19  Pământul se rupe, pământul se sfărîmă, pământul se crapă,
20  pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică.
21  În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământului.
22  Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle, şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi
23  Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui.

Isaia 25

1  „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.
2  Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un morman de pietre, cetăţuia cea tare într-o grămadă de dărîmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită, şi niciodată nu va mai fi zidită.
3  De aceea Te slăvesc popoarele puternice, şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine.
4  Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid.
5  Cum domoleşti căldura într-un pământ arzător, aşa ai domolit zarva străinilor; cum este înăduşită căldura de umbra unui nor, aşa au fost înăduşite cântările de biruinţă ale asupritorilor.”
6  Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.
7  Şi, pe muntele acesta, înlătură marama care acopere toate popoarele, şi învelitoarea care înfăşură toate neamurile;
8  nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrămile de pe toate feţele, şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit.
9  În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim, şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!
10  Căci mâna Domnului se odihneşte pe muntele acesta; dar Moabul este călcat în picioare pe loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
11  În mijlocul acestei băltoace, el îşi întinde mâinile, cum le întinde înotătorul ca să înoate; dar Domnul îi doboară mândria, şi face de nimica dibăcia mânilor lui.
12  El surpă, prăbuşeşte întăriturile înalte ale zidurilor tale, le prăbuşeşte la pământ, în ţărână.”

Filipeni 1

1. Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus, care sunt în Filipi, împreună cu episcopii (Sau: priveghetori.) şi diaconii:
2. Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3. Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte, pe care o păstrez despre voi.
4. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie
5. pentru partea, pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.
6. Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
7. Este drept să gândesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanţurile mele cât şi în apărarea şi întărirea Evangheliei, voi sunteţi toţi părtaşi aceluiaşi har.
8. Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos.
9. Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere,
10. ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos,
11. plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
12. Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.
13. În adevăr, în toată curtea împărătească, şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos.
14. Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.
15. Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii din bunăvoinţă.
16. Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care ştiu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei;
17. cei dintâi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele.
18. Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.
19. Căci ştiu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos.
20. Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.
21. Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.
22. Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg.
23. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;
24. dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup.
25. Şi sunt încredinţat şi ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre;
26. pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi în mine o mare pricină de laudă în Isus Hristos.
27. Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei,
28. fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, şi de mântuirea voastră, şi aceasta de la Dumnezeu.
29. Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El,
30. şi să şi duceţi, cum şi faceţi, aceeaşi luptă, pe care aţi văzut-o la mine, şi pe care auziţi că o duc şi acum.

Viewed 13 times by 8 viewers

The 5 Octombrie 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.