Avem în biserica noastră un băieţel tare neastâmpărat. Ţi-e drag să vezi câtă energie are şi câte lucruri îi trec prin cap! La unul dintre botezuri, în timp ce noi ne vedeam de părtăşia cu alimente şi alte cele în sala adiaccentă sanctuarului, el s-a dus şi a pornit apa de umplere a bazinului. Acesta a dat peste… Are atât energie puştiul de câteodată devine… supărător!
Dar aseară i-am iertat toate păcatele trecute, prezente şi… (era să zic viitoare, dar nu pot!). Vine fuga-fuga pe culoarul bisericii, mă vede şi încetineşte, şi când e în dreptul meu se opreşte şi mă întreabă nu tii unde e chitian? Neobişnuit cu graiul şi limbajul copiilor, mă pun pe gânduri o clipă ca să aflu ce vrea să spună. Nu reuşeşsc, aşa că-l întreb: ce-i aia chitian? La care el, plin de reproş în cuvinte şi-n priviri, îmi zice: Chitian al meu!
În clipa aceea îmi pică fisa: băieţelul are 4 ani (cred!?) şi ar eun frăţior mai în vârstă cu vreo 2 ani pe care-l cheamă Cristian. Deci Cristian = chitian. I-am spus că nu ştiu, dar că l-am văzut pe undeva, şi apoi fiecare ne-am văzut de drum. El cu mare viteză, desigur, cum se cuvine lui, în direcţia arătată de mine.
Hmm. Dacă era doar „chitian” şi era fain ca cineva să-şi caute fratele! Dar prezenţa prenumului posesiv „al meu” a schimbat întreaga dinamică a căutării. Dea Domnul să rămână legătura aceasta între cei doi fraţi întreaga viaţă!
Dar ce vorbesc! Să dea Domnul ca astfel de convingeri să avem despre toţi fraţii şi surorile: că ei sunt ai noştri! Că nu putem fără ei, că-i căutăm până-i găsim! Că suntem disperaţi fără de ei!
Ce diferită este atitudinea aceasta de aceea a lui Cain: „sunt eu păzitorul fratelui meu?”

Viewed 240 times by 135 viewers

frumos! uneori si pustiul meu mare-Andu, spune despre fratiorul lui Daniel, la fel… ai dreptate uneori merg la biserica dar…ma simt tare “a nimanui” … de vina e timpul
toti sunt ocupati un lucru mi-e limpede , (sper) sunt a LUI.
Eu sint a Lui, eu sint a Lui,
Eu sint a Lui a Domnului.
Sa sti tu cer si tu pamint,
Sa stii tu mare si tu vint,
Sa sti tu plins sa sti tu cint,
Eu nu mai sint a nimanui,
Eu sint a Lui.
Eu sint a Lui, eu sint a Lui,
Eu sint a Lui al Domnului.
La sinul Lui in veci iubit
Ma string plingind de fericit
Nu-i nimeni lumea asta, nu-i…
Eu sint a Lui!
Eu sint a Lui, Eu sint a Lui,
Eu sint a Lui a Domnului.
Nu-i nicaieri in lumea rea
O mina care ar putea
Sa ma rapeasca din a Sa…
Nici om nici iad, nici moarte nu-i
Eu sint a Lui…
on 6 October, 2008 at 10:55 pm #
Dragă Lia,
mda, ne simţim adesea că nu suntem ai nimănui! În locul în care ar trebui să simţim că aparţinem cel mai mult! Suntem ai Domnului, dar de ce nu suntem şi ai fraţilor şi surorilor din „trup”. Dar învăţăm de la copii, nu-i aşa? Aşa a şi spus Domnul, să învăţăm de la copiii…
on 6 October, 2008 at 10:59 pm #
Dragă Rodica Botan,
ieşită din fabrica ta, Rodica? E faină! Mulţumim!
Asta-i o cintare …veche…sper sa o mai stie si altii…si intr-o zi mai trag nadejde sa pot sa pun ceva muzica sa nu se piarda…daca nu…le vom cinta in Eternitate…ca intregul univers cinta…numa’ ca unii vor sa inceapa de pe acuma…
ok…unde mi-e capul? Cintarea mi-a venit in minte apropo de “Chitian” al meu…intr-o zi sa ne auzim chemati cam asa…Ted al meu si Lia a mea si Rodica…nu te mai prostii acuma si vino incoace…hei…nu suna rau…
on 7 October, 2008 at 10:09 pm #
Dragă Rodica Botan,
da, da… doar că până atunci am vrea să ne auzim şi fraţii şi surorile că ne revendică ca pe ai lor, nu?! Oare va fi posibil ca să fie „acolo” unul pentru care ceilalţi nu au fost şi „ai lui”?
…cind e vorba sa ridici pe cineva de pe jos…(povestea samariteanului)…sint tare multi care trec pe linga…daca ar considera pe cel cazut a fi “de-al lor”…s-ar apleca…sau cum ar putea cel cazut sa-i numeasca “ai lui”?
on 24 November, 2008 at 6:53 am #
stiu ce-nseamna dragostea de fratii de corp. De multe ori, imi spun ca mama i-a adus pe Lume, dar eu i-am crescut si educat.
on 24 November, 2008 at 1:22 pm #
Dragă disa,
ai făcut un lucru bun! Şi eu cunosc o astfel de dragoste de fraţi! E cea mai puternică şi faină, după iubirea de Domnul, şi de soţie şi copii (cine-i are!). Pentru mine, „copiii” mei au fost fraţii mei!