Aşa cum spuneam nu demult, era să mă calce o maşină pe o trecere de pietoni.  Treceam strada spre parcarea unde mi-era maşina, când un alt şofer a virat fără să mă vadă pe strada pe care o traversam.  M-am ferit în ultima clipă, dar cu preţul unei puternice întinderi de muşchi la piciorul drept.  Asta m-a făcut să umblu cu un pronunţat schiopătat de două săptămâni.  Apoi, ca şi când n-ar fi fost suficient că mă durea piciorul drept de abia călcam pe el, stângul s-a supărat şi el pe mine din cauza supra-solicitării şi a început şi el să mă doară.

Privindu-mă cum mă chinui să merg din casă la maşină, soţia mea a strigat după mine că nu ar fi rău să-mi iau o cârjă, să mă ajut cu ea.  Am refuzat desigur, într-o manieră de „macho man”.  Apoi în maşină, m-am gândit cum aş arăta cu cârja!  I-auzi, eu cu o cârjă!  Era sub demnitatea mea, mândria nu mă lăsa să admit că mi-ar ajuta!  Şi nici Ted Turner nu mi-a venit în ajutor!  Mai ales că mi-am amintit că cu câţiva ani în urmă spunea că creştinismul este o cârjă pentru neajutoraţi.

În cele din urmă, volens-nolens am admis că s-ar putea să mă ajute cârja la mers.  Şi mi-am luat una.  Şi m-a ajutat (din mândrie, voi admite că numai puţin!).  Experienţa aceasta m-a ajutat să mă gândesc mai mult la afirmaţia lui Ted Turner.  Şi, nu doar a lui!  Sunt oare cârjele pentru neajutoraţi?  Pentru handicapaţi?  Dar nu suntem oare cu toţii handicapaţi în vreun fel sau altul?  M-am uitat la femei cu un corp perfect, care erau nemulţumite de corpul lor (sau de anumite părţi mai… proeminente ale acestuia) şi au recurs la silicon, doar că să facă ceva mai.. mult ca perfectul!  În mintea lor, cu toată frumuseţea, erau handicapate!

Dar, lăsând gluma laoparte, cârjele nu-s pentru oameni slabi, neajutoraţi!  Ai strâns vreodată mâna vreunuia care foloseşte cârje?  Ai remarcat ce putere are în mâini?  E numai fibră!  Şi bătături.  Mâinile unei asemenea persoane sunt la fel de puternice ca mâinile unui muncitor forestier care taie lemne cu toporul!  Fiind cu toţii handicapaţi, avem cu toţii nevoie de ajutor!  Cârjele sunt astfel pentru acela care recunoaşte că are nevoie de ajutor!

Dintre două persoane, care au nevoie amândouă de cârje, eu îl aleg pe acela care admite că are nevoie de ele, şi le foloseşte!  Ai nevoie de umilinţă să recunoşti că ai nevoie de ajutor, că nu poţi de unul singur, că eşti la capătul resurselor tale!  Doar din această poziţie îţi poţi îmbunătăţi mişcarea cu ajutorul a ceea ce-ţi oferă Dumnezeu!  Creştinismul este deci pentru cel ce vrea o viaţă mai bună, o mişcare înainte şi în sus.  Ceilalţi, care nu vor aşa ceva, trebuie lăsaţi să bată pasul pe loc, în viciosul cerc în jurul unui munte care le va pretinde viaţa lor şi a odraslelor lor.  Sau, nu trebuie lăsaţi?  Hmm…

Aşa ca o kestie de curiozitate (a ta, nu a mea!): care este handicapul tău?  Şi ce cârje a pus la dispoziţia ta Domnul?  Le foloseşti?  Te ajută?  Mergi înainte?  În sus?  Sper că da!

Viewed 202 times by 101 viewers

The Cu cârja by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.