M-am gândit la ceea ce spunea Isus: Matei 5:30 Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Greu de făcut aşa ceva! Nouă nu ne vine să ne tăiem mână! Sperăm să o reformăm, să o aducem al calea dreaptă! poate mai îmbătrânim şi mâna nu va mai fi la fel de sprinţară către rău! Poate se va întâmpla vreo minune şi obiceiul rău va pleca ca de la sine. Şi aşa, aşteptăm cu mâna atârnată de noi, dar nu ca un obiect inert, nefolositor, ci ca unul activ, care ne împinge sau atrage mereu către păcat.
Isus spunea să fim fără milă cu un astfel de mădular, şi după ce l-am tăiat, să-l aruncă departe de noi! Cred că în istoria de mii de ani a creştinismului au fost oameni care au luat literar în considerare sfatul Domnului. Eu am găsit o istorie mai recentă despre o astfel de alegere grea.
Don Wyman tăia lemne într-o pădure din Pennsylvania la 20 Iulie 1993. Cumva un copac a căzut peste Don şi acesta a încercat să se ferească, dar copacul i-a prins piciorul. A strigat Don ce a strigat, dar nu a auzit nimeni. Atunci a început să scormonească pământul de sub picior, ca săşi-l elibereze. Curând însă briceagul lui Don dădu de stânca de sub pământ. Piciorul îi era zdrobit şi sângera abundent. Aşa că Don s-a decis să facă ceea ce este de neimaginat: să-şi taie piciorul de sub genunchi ca să scape cu viaţă!
A folosit ceva cablu de oţel ce-l avea la brâu, şi cu ajutorul acestuia şi făcut un garou plasat imediat sub genunchi, pentru a opri sângerarea. Apoi cu briceagul şi-a tăiat piciorul! Eliberat de sub copac, s-a urcat în maşina sa din apropiere şi a condus până la cea mai apropiată fermă, de unde a putut da telefon după ajutor. Don Wyman trăieşte astăzi, pentru că a avut curajul de a-şi tăia piciorul care l-ar fi costat viaţa!
Oare ce anume ne ştrangulează viaţa! Ce anume ne împiedică să trăim la maxim? Ce ne face să cădem mereu şi mereu, ce ne face să dăm înapoi? Şi, cât de greu ne-ar fi să lepădăm acel lucru? Acel obicei? Îţi trebuie curaj pentru aşa ceva! Cervantes spunea că cel ce-şi pierde averea pierde mult; cel ce-şi pierde prietenii pierde şi mai mult. Dar cel ce-şi pierde curajul, pierde totul!

Viewed 112 times by 66 viewers

Am citit… m-am gândit… oare adamele au tăria de-a face aşa ceva? Poate e, totuşi, o chestie bărbătească să-ţi tai piciorul cu briceagul. Vai! Ştiu eu de ce nu m-am făcut medic…
Totuşi, mi-am amintit de o întâmplare relatată de o doamnă într-un interviu televizat. O călcase un tir. Ea era conştientă, blocată sub imensa roată dublă. Şoferul s-a panicat atât de tare, că nu era în stare să acţioneze, nu putea să facă nimic. Doamna, deşi suferea, l-a ghidat cum să procedeze ca să o elibereze de sub roata tirului. Spunea că în momentele acelea, primeşti un curaj de care nu te credeai în stare.
Ei bine, faza asta cu curajul care intervine în anumite momente-cheie cred că o înţeleg. Şi eu am primit curaj în unele situaţii dificile, aşa că m-am mirat eu de mine.
Să fii întărit, Ted! Să fie Întăritorul divin cu tine mereu!
Nu de mult , cu citiva ani in urma am urmarit cu totii la televizor cum un tinar american alpinist a fost prins cu o mina sub un bolovan urias, undeva in munti. Cind a realizat ca nimeni nu va sti unde este si ca ajutorul va veni prea tirziu, si-a legat mina deasupra locului unde urma sa taie si cu un briceag de buzunar si-a taiat-o si asa s-a salvat.
Acuma cit este de grea si de rara o asemenea amputare in fiinta fizica, este ceea ce Biblia ne invata sa facem in viata spirituala … Multi ramin insa prinsi sub greutatea vreunui pacat …chiar urind pacatul si chiar vrind eliberarea dar neavind puterea sa taie partea aia din ei ce ii tine pironiti in loc.
on 9 October, 2008 at 2:54 pm #
Dragă A.Dama,
asta ne dă curaj să mergem înainte! Că Cel ce este în noi (şi cu noi) este mai mare (şi mai tare) decât cel ce este în lume! El este mereu şi cu tine, tu ştii asta! El te va ajuta să treci prin ape adânci, prin foc şi prin toate, ca să ajungi dincolo de toate acestea un diamant perfecţionat şi strălucitor! Aşa că, îţi doresc mult curaj în faţa „leului” care răcneşte teribil… dar ai cărui dinţi au fost extraşi cu o lovitură de maestru pe Calvar! Să nu ai nici o frică!