PERSPECTIVE CRESTINE

Ne-am obişnuit cu tinerii noştri, şi nu doar ei, să converseze cu ajutorul textelor pe telefoanele mobile.  Am întâlnit un băiat care conducea cu o mână şi texta cu cealaltă la o viteza de inserare a caracterelor… şi fără să se uite la telefon!  Unii tineri preferă să texteze în loc să vorbească! Read more »

* **

Da, Adolf Hitler trăieşte!  Şi este un copil, în vârstă de 3 ani, din Easton Pennsylvania.  Părinţii săi i-au comandat un tort pentru ziua de naştere a sa, dar magazunul unde l-au comandat au refuzat să-l decoreze cu numele copilului pe tort.  Până la urmă, au primit un tort de la un magazin Wal Mart.

Întrebaţi de ce şi-au numit astfel copilul, părinţii Heath şi Deborah Campbell au spus că au ales numele pentru că e frumos, sună bine şi… nu vrea nimeni să-l poarte!  Păi, normal că nu vrea nimeni să-l poarte!  Când familia află că îi va fi adăugat un nou copil, se caută un nume frumos, reprezentativ.  Odinioară creştinii se uitau la caracterele Bibliei, şi alegeau pentru copii lor nume ca David, Ionatan, Iacov, Iosif, Daniel, Rut, Rebeca, Maria.  Câţi părinţi nu au visat cumva într-o taină nespusă a inimii lor că poate, poate, la creştere copiii lor vor ajunge să moştenească ceva din caracterul măreţ al personajelor biblice.

Apoi, au apărut actorii, cântăreţii, „stelele” divertismentului.  Alte nume au devenit populare.  Prin America anilor ‘60, când mişcarea hippy era în vogă, copiilor li se dădeau nume ciudate.  Poate vă amintiţi de schioarea Picabo Street.  Părinţii ei i-au dat numele străzii pe care locuiau.  Dincolo de faptele şi caracterul celui ce a făcut faimos sau infam un nume, acesta nu-i altceva decât… un nume.  Unele nume însă sunt lăsate neatinse.  Sună ciudat să-ţi numeşti copilul Pele, sai napoleon, sau Elvis.  Dar sună oribil să-l chemi Nero, sau Iuda, sau Gingis han, sau… Adolf Hitler… Campbell!

Mă rog, chestie de gusturi.  Sau de inteligenţă.  Oricum, săracul copil, când va începe să meargă la şcoală, şi se va striga catalogul!  Sau când se va prezenta copiilor.  Apoi când va căuta loc de muncă şi va scrie pe CV sau cererea de angajare cum îl cheamă!  Cel puţin vreo două sprâncene se vor ridica cu mirare.  Nu, nu cu privire la copil, că el nu-i vinovat, ci la ce fel de părinţi o fi avut săracul, să-i dea acest nume!

* **

Iaua răspundea lui Pilat: Ioan 18:37 „Atunci un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da” a răspuns Isus. „Eu Sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”  Noi uităm adesea de ce ne-am născut şi de ce trăim.  Vorbesc în general despre oameni, şi-n special despre creştini.  Că dincolo de creştinism există indivizi cărora nu le pasă de unde vin, de ce sunt aici şi-ncotro se-ndreaptă, nu mă miră.  Mă miră când noi, creştinii, uităm de scopul vieţii noastre.

La acest Crăciun, amintindu-ne de Naşterea Domnului, să ne amintim şi de faptul că El a ştiut exact de ce s-a născut şi de ce este aici.  Sfârşitul vieţii Sale i-a dominat prezentul şi lucrarea.  El vorbea mereu despre un „ceas” anume care urma să sosească.  Şi-n Ioan 17, se roagă şi exclamă plin de anticipaţie, „a sosit ceasul!”

Această privire către „sfârşit” i-a dominat şi pe ucenicii Domnului.  Au copiat de la Maestrul lor atitudinea aceasta.  Mai târziu, s-a spus, „să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus.”  Doar astfel putem cuceri Imperiul Lumii acesteia, fără să fim biruiţi de el.

Thomas Merton a spsu şi el, Viaţa ta este modelată de scopurile pentru care trăieşti.  Tu te formezi după chipul dorinţelor tale!

* **

Astăzi citim Amos capitolele 7, 8 şi 9, Apocalipsa 8

Amos 7

1  Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta. Iată, făcea nişte lăcuste, în clipa când începea să crească otava; era otava după cositul împăratului. Read more »

* **