PERSPECTIVE CRESTINE

In zilele noastre există un război social şi cultural cu privire la semnificaţia Crăciunului.  Lupta se întinde între curtea şcolii şi curtea de justiţie.  Chiar şi biserica a fost atrasă în lupta aceasta.  Si dacă studiem Noul Testament, vom descoperi că priviri diferite asupra crăciunului n-au fost străine nici scriitorilor acestuia. Desigur, nici unul dintre scriitori nu s-au îndoit de adevărul naşterii.  De exemplu, evanghelistul Marcu nici nu aminteşte naşterea Domnului Isus; pentru el, este ca şi cum aceasta n-ar fi importantă pentru perspectiva pe care o oferea el; de aceea Isus apare brusc la începutul Evangheliei sale.

Mi se pare că cei mai mulţi dintre noi ne petrecem crăciunul în Evanghelia lui Luca.  Ea este plină de îngeri şi coruri cereşti.  Luca vorbete despre ˝pace pe pământ şi bună învoire între oameni˝.  Începutul vizitei pe pământ a Mântuitorului se face cu anunţarea unor păstori, care vin primii la ieslea pruncului pentru a i se închina.

Ioan, de partea sa,  vorbeşte metaforic despre Isus.  El era de la început, era Cuvântul care era cu Dumnezeu şi care era Dumnezeu; apoi Cuvântul s-a întrupat, a locuit printre noi, ai Lui L-au respins, dar unii L-au primit şi lor li s-a dat dreptul de a se face copii ai lui Dumnezeu.  Isus este lumina lumii şi această lumină luminează pe orice om.

Matei nu are coruri de îngeri, nu are păstori.  El ne prezintă o parte ascunsă a crăciunului, o parte dură şi cumva neplăcută.  Si într-o lume care este din ce în ce mai urbanizată, din ce în ce mai mică, mesajul lui Matei este actual şi este practic Evanghelia  pentru oraş.  Matei prezintă 5 scene deosebite în drama naşterii Fiului lui Dumnezeu.

Matei 1:1-17 – Un tur în cimitir
Faza aceasta stabileşte scena întregii Evanghelii.  Este adevărat că turul cimitirului nu poate fi prea îmbucurător, dar Matei se opreşte numai la câteva pietre de mormânt reprezentante pentru ceea ce urmează să ne povestească.  Si anume, vom remarca că patru dintre numele amintite de Matei sunt femei.  Si ce fel de femei!  Toate una şi una, parcă pregătind intrarea în scenă a unei fecioare care a rămas însărcinată înainte de a fi căsătorită.

Prima femeie din genealogia lui Isus este Tamar.  Ea apare încă din cele mai vechi timpuri ale povestirii biblice.  A fost femeia străină, căsătorită cu unul dintre fii lui Iuda, fiul lui Iacov.  Soţul ei moare, şi conform legii levitice, ea se căsătoreşte cu al doilea fiu al lui Iuda.  Moare şi acesta, dar Iuda refuză să-i dea ca soţ pe al treilea fiu al său.  Frustrată, femeia se întoarce în satul ei, şi după un timp oarecare, deghizată în femeie uşoară, revine în oraş unde Iuda crezând că este o prostituată, îi foloseşte serviciile dar neavând cu ce plăti, îi lasă garanţie inelul-pecete şi bastonul său.  Femeia rămâne însărcinată, sătenii vor s-o omoare cu pietre ca pedeapsă pentru păcatul ei, vor să ştie cine este tatăl copilului ei, ea arată inelul şi bastonul, Iuda este demascat în ipocrizia sa, şi în cele din urmă, femeia naşte doi gemeni, dintre care unul va fi strămoş al lui Isus.

Rahav.  Ea era matroana unui anume fel de hotel în Ierihonul antic, hotel unde nu ţi se cerea numele, unde nu era multă lumină şi unde cumpărai cu bani plăcerea de a avea pentru un anume timp o femeie; un astfel de loc era potrivit pentru nişte spioni să caute găzduire.  Curând după venirea spionilor din Israel, apare Gestapoul din Ierihon, dar Rahav îi ascunde.  După plecarea poliţiei, ea mărturiseşte spionilor că a auzit de faptele măreţe ale Dumnezeului lui Israel, de aceea ea crede în El, şi-i roagă să-i cruţe viaţa când vor veni asupra Ierihonului şi îl vor lua.  Ei promit femeii şi neamurilor ei scăparea şi i-o dau la luarea Ierihonului.  Rahav va locui între iudei, se va căsători cu Salmon şi va naşte pe Boaz, care va fi tatăl lui Obed, tatăl lui Isai, tatăl împăratului David.

Rut – o moabită.  O familie din Israel pleacă în ţara Moabului pentru a scăpa de o foamete.  Acolo, cei doi fii ai familiei se căsătoresc şi apoi în scurgerea timpului, vor muri.  Moare şi tatăl lor, iar soţia lui alege să se întoarcă înapoi în Israel, despărţindu-se de nurorile ei.  Una dintre ele, pe nume Rut, doreşte să-şi însoţească soacra oriunde va merge ea.  Ajunsă în Isreal, se va căsători cu personajul Boaz, amintit mai sus, fiul lui Rahav, şi va deveni străbunica lui David.

Batşeba.  O frumoasă femeie din Iuda, de care se va îndrăgosti David, cu care se va culca, care va deveni în cele din urmă soţia lui şi mama împăratului Solomon.

De ce aminteşte Matei aceste femei în genealogia lui Isus?  De ce unele dintre numele de bărbaţi ne fac să ne ascundem faţa cu ruşine şi să preferăm să nu fi ştiut despre ei ceea ce ştim de-acum?  Nu putem citi despre Batşeba fără să ne amintim căn curvie, sunt întotdeauna două personaje… şi celălalt este scris şi el aici, în genealogie: David.  Apoi după David apare Solomon.  Undeva mai târziu, apare cel mai rău împărat pe care l-a avut Iuda vreodată: Manase.

Nu ar fi fost mai înţelept pentru Dumnezeu ca să ascundă pata aceasta neagră?  Nu, pentru că istoria acestor femei vorbeşte despre harul lui Dumnezeu manifestat faţă de astfel de femei, ca şi faţă de oameni ca mine şi ca tine, har care poate transforma orice rău şi orice păcătos într-un lucru din care Dumnezeu poate scoate ceva spre slava Sa.

Femeile acestea nici nu erau măcar din Israel: Tamar şi Rahav erau Canaanite, Rut era Moabită şi Batşeba era Hitită.  Si probabil nu degeaba, după ce începe aducând în arborele genealogic al lui Isus patru străine, Matei sfârşeşte Evanghelia cu porunca lui Isus de a merge în toată lumea şi de a spune vestea bună a unui Mântuitor la orice făptură, din orice popor.

* **

The Primul tablou de Crăciun by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

Related posts:

1. Ingredient de Crăciun With Love Soţia mea, Dina, are o prietenă bună...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.