27
Dec

27 Decembrie 2008 – Biblia într-un An

Archived in the category: Biblia intr-un an
Posted by: Ted - Comments Off

Astăzi citim Zaharia capitolele 1, 2, 3 şi 4, Apocalipsa 18

Zaharia 1

1  În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
2  „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.
3  Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor….
4  Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau proorocii de mai înainte, zicând: …Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!… Dar n-au ascultat şi n-au lut aminte la Mine, zice Domnul.”
5  „Unde Sunt acum părinţii voştri? Şi puteau proorocii să trăiască veşnic?
6  Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors, şi au zis: „Domnul oştirilor ne-a făcut cum Hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!”
7  În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
8  M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu, şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşi, murgi şi albi.
9  Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!”
10  Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia Sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”
11  Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi, şi au zis: „Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!”
12  Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?”
13  Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângîiere, îngerului care vorbea cu mine.
14  Şi îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: „Strigă, şi zi: …Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion,
15  şi Sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.
16  De aceea aşa vorbeşte Domnul: …Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului….
17  Strigă din nou, şi zi: …Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângîia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul.”
18  Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!
19  Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea Sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.”
20  Domnul mi-a arătat patru fierari.
21  Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; ferarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.”

Zaharia 2

1  Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că era un om care ţinea în mână o funie de măsurat.
2  L-am întrebat: „Unde te duci?” Şi el mi-a zis: „Mă duc să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.”
3  Şi îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi un alt înger i-a ieşit înainte.
4  El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia, şi spune-i: …Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor care vor fi în mijlocul lui;
5  Eu Însumi-zice Domnul-voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui, şi voi fi slava lui în mijlocul lui!…
6  …Fugiţi, fugiţi din ţara de la miazănoapte! zice Domnul. Căci v-am împrăştiat în cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul….
7  Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!
8  Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.
9  Iată, Îmi ridic mâna împotriva lor, zice Domnul-şi ele vor fi prada celor ce le erau supuşi, ca să ştiţi că Domnul oştirilor m-a trimis.
10  Strigă de veselie şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin, şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul.”
11  „Multe neamuri se vor alipi de Domnul, în ziua aceea, şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău, şi vei şti că Domnul oştirilor m-a trimis la tine.
12  Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pământul Sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul.
13  Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a şi sculat din locaşul Lui cel Sfânt!”

Zaharia 3

1  El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pîrască.
2  Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”
3  Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului.
4  Iar Îngerul, luînd cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Desbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi i-a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea, şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!”
5  Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!” Şi i-au pus o mitră curată pe cap, şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.
6  Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire:
7  „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: …Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce Sunt aici.
8  Ascultă, deci, Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă, care stau înaintea ta-căci aceştia Sunt nişte oameni care vor sluji ca semne. Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla.
9  Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua, Sunt îndreptaţi şapte ochi; iată, Eu Însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oştirilor; şi într-o singură zi, voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.
10  În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, vă veţi pofti unii pe alţii sub viţă şi sub smochin.”…

Zaharia 4

1  Îngerul, care vorbea cu mine, s-a întors şi m-a trezit ca pe un om, pe care-l trezeşti din somnul lui.
2  El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul din aur, şi deaspura lui un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele, cu şapte ţevi pentru candelele care Sunt în vârful sfeşnicului.
3  Şi lângă el Sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul la stânga lui.
4  Şi, luînd iarăşi cuvântul, am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?”
5  Îngerul, care vorbea cu mine, mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.”
6  Atunci el a luat din nou cuvântul, şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, şi sună astfel: …Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!
7  Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful Templului, în mijlocul strigătelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!”
8  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
9  „Mânile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta, şi tot mâinile lui o vor isprăvi; şi veţi şti dacă Domnul oştirilor m-a trimis la voi.
10  Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? Aceşti şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceşti şapte Sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul.”
11  Eu am luat cuvântul, şi i-am zis: „Ce înseamnă aceşti doi măslini, la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui?”
12  Am luat a doua oară cuvântul, şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri de măslin, care Sunt lângă cele două ţevi din aur, prin care curge uleiul auriu din el?”
13  El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Şi el a zis:
14  „Aceştia Sunt cei doi unşi, care stau înaintea Domnului întregului pământ.”

Apocalipsa 18

1. După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.
2. El a strigat cu glas tare, şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;
3. pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”
4. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
5. Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.
6. Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, şi întoarceţi-i de două oricât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!”
7. Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi, şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea!”
8. Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.
9. Şi împăraţii pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci.
10. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!” –
11. Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
12. marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură;
13. nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.
14. Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.
15. Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui,
16. şi vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!
17. Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!” – Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei ce câştigă din mare, stăteau departe;
18. şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: „Care cetate era ca cetatea cea mare?”
19. Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!”
20. „Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate, şi a judecat-o.”
21. Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare, şi a zis: „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!
22. Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine nici un meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.
23. Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, – pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta,
24. şi pentru că acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ.”

Warning:

Post to Twitter * Post to Facebook **

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Comment closed.