on 
on 
Trebuie să recunosc că ieri a fost o zi grea pentru mine. Nu-mi pasă că Obama e de altă culoare, că aparţine unui alt partid politic decât cel cu care simpatizez eu. M-am uitat la realizările sale anterioare care-s egale cu zero, la felul cum a stat în biserica lui Wright 20 de ani fără să observe retorica acestuia rasistă şi anti-americană, cum a afirmat că nu-l poate renega cum nu-şi poate renega bunica, ca apoi să-l renege când asocierea cu Wright îi ameninţa ascensiunea, m-am uitat la antecedentele sale cu membri ai partidului comunist, pe vremea când era tânăr în Hawaii, la asocierea sa cu doi terorişti americani, Ayers şi Dohrn, la asocierea sa cu şmecheri şi escroci de pe scena politică a Chicago-ului, la promisiunile sale făcute cu nemiluita.
Am fost necăjit că a promis să liberalizeze avorturile, că a promis că va ridica taxele, că a promis marea şi sarea în toate domeniile posibile… ca apoi chiar astăzi să solicite poporului american să facă sacrificii şi să-şi asume responsabilităţi proprii. Dar de ce nu a sacrificat el primul inaugurarea care a costat aproape 200 de milioane de dolari (a lui Bush din 2005 a costat 40 de milioane)? De ce nu a spus după o ceremonie simplă şi austeră, „eu sunt primul care vă cer să sacrificaţi şi care sacrific; dau aceşti bani la următoarele asociaţii de caritate…”
E un impostor, un costum gol, un butoi care e gol şi cu cât mai gol este cu atât mai multă gălăgie va face! Ca să nu mai vorbesc de rugăciunea celui ce a încheiat ceremonia, care s-a rugat ca albii să facă ceea ce este drept. Adică ce? Că doar albii l-au votat pe Obama! Fără albi, negrii nu ar fi avut preşedinte niciodată! Şi câtă vreme se mai trăieşte în trecut?
Dar indiferent cum este, acum Obama este preşedintele meu. Sunt american şi asta este. Dar pe la 5 azi dimineaţă m-am trezit şi nu am mai putut dormi. M-am rugat un timp. Apoi mi-a venit în minte că trebuie să mă rog şi pentru Obama. Am făcut-o, dar trebuie să recunosc că nu cu bucurie!
Apoi mi-am zis, o să mă rog dar voi aştepta să văd ce va face Obama! Şi dacă acţiunile sale aduc în vreun fel sau altul slavă lui Dumnezeu, mă voi ruga să reuşească. Iar dacă acţiunile sale vor aduce ruşine lui Dumnezeu, mă voi ruga să nu reuşească. How about that!? Credeţi că e corect aşa? Chiar că mă lupt cu gândurile de mai sus! Sunt prea multe două dezamăgiri una după alta: Bush şi acum Obama!
The Avem prezident. by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.