- bate cu un capăt al creionului în ochiul de sticlă
- trage-ţi mereu nasul
- lasă semnalizatorul pornit pe distanţa de 100km
- numeşte-ţi câinele „Câine”
- lasă şetrgătoarele de parbriz ale maşinii mergând indiferent ce vreme e afară, sub pretenţia că le ţii pornite ca să stea într-o bună formă mecanică
- vorbeşte cu toţi printr-o voce robotică
- declară-ţi apartamentul o „ţară independentă” şi dă-ţi în judecată vecinii de deasupra, pentru violarea spaţiului aerian
- când rosteşti o propoziţie, lasă să se înţeleagă din inflexiunea vocii că mai ai ceva de spus, dar nu mai spune nimic
- când cineva adună numere, apucă-te şi tu, cu voce tare, să rosteşti diferite numere ce-ţi vin în minte
- claxonează şi salută pe cei care nu-i cunoşti
- începe-ţi toate propoziţiile prin „o-la-la!”
- repetă orice îţi spune cineva, dar sub formă de întrebare
- în timp ce stai de vorbă cu cineva, zi-i sin când în când: „ai auzit zgomotil acesta?” Dacă răspunde „care?”, zi-i ,o, nimic; nu se mai aude acum!”
- dă ciubucul în bani chinezeşti
- când mănânci la un restaurant, du-te pe la mesele vecinilor şi întreabă-i dacă poţi împrumuta sarea şi piperul lor (chiar dacă tu ai sare şi piper pe masa ta), apoi nu le mai duce înapoi
- consideră că mausul computerului tău e un microfon şi vorbeşte frecvent în el
- întreabă-i pe cei cu care faci cunoştinţă de ce gen sunt
- pune-ţi pomul de crăciun şi decoraţiile casei la sfârşitul lui Ianuarie, lasă-le tot timpul anului şi scoate-le înainte de crăciun
- fredonează întreaga vară cântece de crăciun care să rămână în memoria celor ce te aud (genul Feliz Navidad, Jingle belles, etc)
- stai parcat pe marginea şoselei ore întregi, cu geamul lăsat jos, şi când se apropie vreo maşină din sens opus, ţine uscătorul de păr ţintit către ea (ca un radar) să vezi dacă şoferii încetinesc
- împrumută creioane şi pixuri de la colegi, ronţăie-le capetele şi apoi dă-le înapoi
- cumpără parfumuri din cele mai ieftine, dă-te bundent cu ele şi mergi asfel pretutindeni
- cere-i ospătarului să mai aducă un scaun la masă, pentru prietenul tău imaginar
- cheamă-ţi prietenii la ziua de naştere într-un mod insistent, pe 31 septembrie
- când afli că cineva are o petrecere, fă-te împuternicitul lor şi invită în numele lor o mulţime de necunoscuţi la petrecere.
Si altele… mii de feluri mai mult sau mai puţin nevinovate de a enerva necunocuţii. C’mon, it’s just a joke!
The Cum să enervezi pe cineva by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
on 
January 8th, 2009 at 12:59 am
It’s a really good joke. Adevărul e că unii trebuie enervaţi uneori ca să le vezi adevărata faţă. Deci reţetele tale cred că trebuie luate în considerare.
January 8th, 2009 at 1:13 am
[...] Cum să enervezi pe cineva By Alin Cristea De pe blogul dorupope.com [...]
January 8th, 2009 at 2:18 am
January 8th, 2009 at 3:41 am
Verry funny! Mi-a placut aia cu ospatarul imaginar!
January 8th, 2009 at 5:48 am
Am citit undeva ,o persoana a cerut sa i se cinte la imormintare Jingle belles .Si s-a cintat Jingle belles spre mirarea asistentei si unde mai pui ca era vara .
January 8th, 2009 at 2:47 pm
Când eram copii, nu cu mult înainte de revoluție, ca să le enervăm (sau să ne răzbuăm) pe „babele” care nu ne lăsau să ne jucăm în fața blocului, sau să mâncăm cireșe și corcodușe din respectivii pomi din fața blocului, sau nu ne lăsau să culegem floricele din grădina din jurul blocului(pentru mama), strigam cât puteam pe la geamuri: „Mamăăăă, hai cu plasele că a băgat ouă la Alimentara! Eu mă duc să țin rând.” Desigur, mama ori nu era acasă, ori era în camerele din spatele blocului, deci nu se repezea să vină după noi. Însă „babele” cu pricina, să le fi văzut cum fugeau într-un suflet la Alimentara. Până se întorceau ele, cu o falcă-n cer și cu una-n pământ, noi deja eram tuliți în case. Si mama ne întreba (pe mine și pe fratele meu): „Ce-i cu voi așa repde în casă? Mai e până la 8, când o să vă chem în casă!”
***
A, și apropo de câinele pe care să îl numești „Câine”. Noi, copiii de la bloc, aveam o pisică maidaneză pe care unul din noi, mai glumeț el de felul lui, a botezat-o… „Câine”. Si-a dus traiul ceva ani mâța asta pe lângă blocurile noatre. Și, culmea, toți vecinii (mari și mici) când o căutau pe mâță cu ceva de-ale gurii, să-i fi auzit cu o strigau: „ Pis. Pis… „Câine”. Hai pis la lăptic.” Și venea „Câinele” la lăptic cu pâine înmuiată. A avut si pui… multi pui… de pisică… „Câinele” nostru.
January 9th, 2009 at 12:23 am
Dragă Ioan Grosanu,
enervaţi, tachinaţi, stupefiaţi. Câteodată e bine să mai pui şi puţin umor în situaţiile vieţii.
January 9th, 2009 at 12:25 am
Dragă anielle,
ei şi dacă o făceai? Soţia mea adună mărunţişul… câteodată, când vreo vânzătoare nu este amabilă, i-l varsă pe tejghea să-şi aleagă suma necesară. Să vezi ce mutră face vânzătoarea! Dar, să vezi cum se foiesc cei ce stau la coadă! Reacţii ciudate.
January 9th, 2009 at 12:27 am
Dragă viorica,
i s-a întâmplat unui cântăreţ care mai cântă la programele lui Bill & Gloria Gaither.
January 9th, 2009 at 12:29 am
Dragă Florentina,
eşti plină de surprize! Aia cu alimentara, e chiar tare de tot! Cum de ţi-a trecut prin minte? Erai aşa, un fel de „cap al răutăţilor”, cum zicea mama că sunt eu?
January 9th, 2009 at 9:18 am
cu punctul 17.”întreabă-i pe cei cu care faci cunoştinţă de ce gen sunt”
chiar nu e de gluma acum cu atatea operatii trans…
January 11th, 2009 at 9:13 am
Ted,
nici poveste. Altcineva era cu iedeile astea trăznite. Eu doar mă luam dupa ceilalti. De cele mai multe imi parea rau, dar…
Boacanele copilariei, de.
January 11th, 2009 at 4:45 pm
Dragă Florentina,
no, m-ai dezamăgit! Şi io care credeam că avem o amazoană printre bloguitorii de sorginte română! Dar, mă rog: bine că ai avut o copilărie din care ai amintiri faine.
January 15th, 2009 at 5:07 am
salutari din romania!claudiu si daniela marit
January 15th, 2009 at 12:47 pm
Dragă claudiu marit,
mulţumesc! Ne cunoaştem?
January 19th, 2009 at 11:55 pm
January 21st, 2009 at 12:02 am
Dragă persi,
Thanks!