12
Jan

Ioan 3:16 Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.

Câteodată am impresia că nu sunt nimic, că sunt un nimeni.  Nu este nici falsă umilinţă, şi nici depresie.  Satu doar aşa şi încerc să mă cântăresc în schema mai mare a vieţii.  Ce contez eu?  Dacă exist sau dacă dispar?  Dacă fac ceva sau dacă nu?  Poate că pentru unii să fiu „cineva” şi pentru alţii (soţia mea de exemplu), să fiu „totul”…  Dar pentru 99.99% din oameni, cine şi ce sunt eu?  Nimeni, nimic…  Doar citirea versetului de mai sus îmi dă curaj, că-n ochii lui Dumnezeu, un nimeni şi un nimic este „oricine”.

Azi a fost mohorât şi chiar a plouat aici în Maui.  Am mers cu maşina la plimbare, şi am vizitat nişte locuri unde seara licureşte lumina, dar ziua nu-ţi dai seama ce e acolo.  M-am uitat la valurile oceanului, mai tulburi ca de obicei.  M-am uitat la oameni.  La cei ce se plimbau, la câţiva ce stăteau la coadă la cinema, alţii la mese la restaurantul unde am mâncat, alţii la bar.  Pe stradă, prin hoteluri, pretutindeni, NIMENI şi NIMIC!  Este lucrul ce-l găseşti cel mai răspândit printre noi.  Bem să uităm că suntem nimic, mergem la film să ne cufundăm într-o lume imaginară să uităm cât de nimeni suntem.  Încercăm să trăim semnificativ prin eroii jucaţi de actori care şi ei sunt la fel de nimeni şi nimic ca şi noi.  Deoarece, în viaţă şi cei ce cred că sunt ceva sau cineva, sunt tot nimic!  De fapt, cu cât se crede mai important cineva, cu atât este mai nimic!

Numai dacă rămâi un nimic, eşti oricine.  Şi numai dacă eşti oricine, adică cerşetorul de la colţ, sau auto-stopistul cu pielea tăbăcită de stat la soare ani de zile, sau fata de la starbucks cu pielea feţei şi limba străpunsă de zeci de obiecte de metal, sau cel ce citeşte ziarul pe bancă, cu corpul umplut de tatuaje, sau doamna aceea, trecută deja de prima jumătate a vieţii, dar care-şi etalează prea mult, mult prea mult din ceea ce ar trebui să ascundă, cu nădejdea că pentru cineva ar mai fi interesant, deşi este doar ridicol de jalnic, şi tipul ce este pe „surf board” dar fără valuri, dând liniştit dintr-o vâslă, sau puştiul care a pornit val-vârtej din parcare cu motocicleta sa, mergând cât ai văzut cu ochii pe roata din spate, sau… oricine!  Că ci Domnul ia un nimic, şi-l aduce la starea de oricine.  Nimic este numitorul comun care înmulţit cu dragostea devine multiplul a ceva valoros, a ceva pentru care a meritat ca Dumnezeu să ofere ce a avut El mai scump.

Cel mai măreţ drum în viaţă, de la nimeni la oricine!

Warning:

Post to Twitter * Post to Facebook **

Related posts:

  1. Despre asta vorbesc! Psalmul 55 este unic printre psalmi.  Citeşte-l.  Poate l-ai citit...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

5 comments for “Nimic, nimeni”

1

Frumoase gânduri! La care chiar am căzut pe gânduri… Uneori uităm să ne mai gândim la aceste adevăruri, furati de alergarea noastra “dupa vânt”!

Mi-am amintit cuvintele unui profesor care ne amintea la un curs de o veche cantare care se spune la inmormantare: “Chipul slavei Tale celei negraite sunt, desi port ranile pacatelor….”. Dupa care a completat: si betivul cazut in şanţ, mort de beat, in ultimul hal de degradare morala, poarta in el “chipul lui Dumnezeu”, deci este o valoare in ochii lui Dumnezeu. Un suflet pentru care Fiul Sau s-a jertfit pe cruce! Da, chiar si pentru acel nenorocit! Care in ochii lui Dumnezeu nu mai este un…nimeni…

January 12th, 2009 at 1:07 pm
2

Nici nu-i chiar asa de rau sa nu fii nimeni, pana la urma. Este ?

January 12th, 2009 at 5:26 pm
3
Chris

Nu stiu ce sa zic! Mie mi se pare chestiunea asta a one way street. Care va sa zica Nimeni nu poate fi Oricine, desi oricine poate fi un nimeni !! Dar Oricine isi poate da cu parerea desi Nimeni nu stie sigur cum stau lucrurile. :wink:

January 12th, 2009 at 8:31 pm
4

Dragă Chris,
eşti confuz pentru că ai lăsat afară din ecuaţie pe „nimic”!

January 13th, 2009 at 1:21 pm
5

Dragă <Mircea Popescu&lt,

nu, nu este rău! În altă ordine de idei, sunt mulţi nimeni, şi sunt mulţi şi… proşti! Mi-amintesc că am văzut un abţibild undeva care zicea, God must love stupid people since he made so many of them!

January 13th, 2009 at 1:26 pm