Stimulul financiar aprobat astăzi de cele două camere ale Congresului are menirea, în cuvintele lui Obama, de a cruţa sau produce 4 milioane de locuri de muncă. Asta e un fel de vorbire sâsâită a unui animal (ca cel din Geneza) cu limba despicată, vorbire care nu vrea să piardă nicidecum. Adică, cum se poate verifica că nu s-au pierdut 4 milioane de locuri de muncă?
Este ca şi cum eu aş spune, deseară voi mânca sau nu voi mânca. Oricum o dau, câştig şi ceea ce am spus că voi face, se va împlini!
Revenind la cele peste o mie de pagini ale stimulului economic, nu le-a citit nici unul dintre congresmani, dar legea au votat-o toţi democraţii. S-ar putea ca pe legea aceasta să se facă sau să se desfacă toată preşedinţia lui Obama. Deşi, eu am îndoileli serioase că dacă legea va eşua, Obama va avea de suferit consecinţe politice. Tipul e carismatic (am mai spus asta) şi pe zite-ul ziarului The New York Times (pe un blog) o mulţime de femei au scris că visează să se… culce cu preşedintele! Adică, tipul va reuşi să „placă” în pofida tutulor nereuşitelor sale.
* 
**
Ascultam astăzi un talk show local. Doamna de la radio ruga ascultătorii să o sune cu cele mai frumoase sau cele mai oribile amintiri despre ziua persoanei iubite. Am sisezat că majoritatea amintirilor despre întâmplări plăcute proveneau (în cazul celor căsătoriţi) din perioada primilor ani ai căsătoriei lor, când nu prea aveau bani mulţi. Atunci se găseau mijloace materiale şi disponibilitatea de a cumpăra o călătorie frumoasă, pentru producerea unei surprize plăcute.
Încă o dată, dacă mai era nevoie să se demonstreze, că nu-i nevoie de bani pentru a face pe cineva fericit. Noi ratăm să oferim fericirea celui iubit în primii ani, împingând ziua aceea spre orizonturi viitoare, în care sperăm să avem mai mulţi bani pentru a oferi ceva frumos, memorabil. Dar dragostea este inventivă şi găseşte metode şi mijloace. De asemenea, la capătul celui ce primeşte „cadoul” orice „nimica” este trecut printr-un zoom care măreşte darul la puterea n-şpea.
Să nu risipim ocaziile mărunte, în speranţa unora mai „serioase”; adesea amintirile-s adunate din mărunţişuri precum cărămida este alcătuită din particule mici adunate laolaltă.
Revenind la povestirile ascultătorilor, unul dintre aceştia m-a adus la lacrimi. El a avut cea mai frumoasă zi de Valentine’s cu 29 de ani în urmă, după care au urmat 29 de ani de zile minunate. Iubita lui l-a părăsit, plecând din lume în toamna trecută şi în aceeaşi povestire, el prezenta această sărbătoare ca cea mai rea petrecere a unei asemenea zile.
* **
on 
on 
on 
