„Dacă nu ar fi fost ultimul moment, am fi terminat la timp o mulţime de lucruri!” 
cip-cirip-cirip
on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală
on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală
“If I find in myself a desire which no experience in this world can satisfy, the most probable explanation is that I was made for another world.” C.S. Lewis
„Descoper în mine o dorinţă ce nu poate fi satisfăcută de nici o experienţă din lumea aceasta şi cea mai plauzibilă explicaţie este că eu am fost creat pentru o altă lume”.
Acum două luni în urmă când directorii fabricilor de automobile americane s-au dus cu săru-mâna la congress să ceară nişte bani, congresmanii înfuriaţi i-au întrebat dacă au călătorit la Washington DC cu avioanele personale (mă rog, ale fabricilor) sau cu avioane comerciale. Ruşinaţi, toţi trei au admis că au păcătuit şi că au folosit jet-urile personale. Au acceptat mustrarea şi au promis că se vor pocăi. Apoi congresmanii le-a spus directorilor că vor primi niscaiva bani, dar pentru asta vor trebui să aducă în faţa congresului nişte planuri bine puse la punct, care să arate cuse vor reabilita aceşti trei producători.
Apoi congresul a pus la punct un document de peste o mie de pagini, pe care nu l-a citit în întregime nici un congresman, dar pe care l-au votat cu toţii plini de voie bună. Apoi Nancy Pelosi, şefa camerei debutanţilor a plecat la Paris, nu cu un jet ci cu avioane militare şi escortă militară. Nu singură, că ce folos să mergi la Paris de unul singul! A luat cu ea şi familia! Pe banii cui? Pe ai poporului!
Poporul american trăieşte din nou bine. Dar aşa cum făceau şi românaşii acum 20 de ani: prin reprezentanţii săi! Ipocrizia politicienilor noştri îmi produce greaţă. Am venit să trăim într-o ţară în care lipsa de efort, de caracter, de reuşite este răsplătită, iar celor ce se străduiesc, li se dă în cap! Adică, cine nu-şi poate plăti casa pentru că nu ar fi avut dreptul s-o cumpere fără avans, cu creditul prost şi la rate lunare imposibile vor fi salvaţi de guvern de la faliment, ca să-şi poată păstra casele. Cei ce au fost reţinuţi, circumspecţi, echilibraţi, au economisit şi plătesc ratele lună de lună, să plătească mai departe!
Vorba cuiva: am ajuns să fie mai rentabil să fii mincinos, leneş, prost (sau să faci pe prostul), hoţ, înşelător, şi să trăieşti pe wellfare decât să munceşti cinstit şi cu hărnicie.
Aseară am ascultat o predică despre apostolul Pavel. Despre problemele lui. M-am gândit la sfârşitul lui, când sabia romană i-a tăiat capul. Dar nu sacrificiul acesta a fost cel ce m-a uimit cel mai mult, ci viaţa sa plină de suferinţe, de sacrificii, de lipsuri şi lupte. Pe deasupra durerilor provocate de duşmanii Evangheliei, durerile provocate de alţi creştini l-au durut cel mai mult. Pavel a suferit ani lungi de respingere, dispreţ şi ură. 2 Corinteni 4 vorbeşte despre încolţire, prigonire, zdrobire, trântire şi dare la moarte. Apoi în capitolul 11 devine mai precis: bătăi, naufragii, lovire cu pietre, foamete, sărăcie, osteneală, etc. Read more »
