on 
on 
on 
Sunt în drum spre China și am timp să mă gândesc… la de toate. Monitorul fotoliului în care șed oferă zeci de filme. Unele premiate de Hollywood în anii trecuți. Vreau să mă uit la unul dintre acestea, dar nu rezist. Mai bine dorm, că-s într-un drum lung. Totuși înainte de a adormi, scot laptopul și scriu despre unul dintre filmele premiate anul acesta, Milk. Mai bine zis despre Sean Penn, cel care a câștigat premiul pentru cel mai bun actor.
Aproape că m-am așteptat ca Slumdog să ia atâtea Oscaruri. Era ca o răzbunare pe Hollywood din partea unui film făcut cu buget mic, cu actori talentați (fără „renume” mondial) și cu subiect.
Dar m-am păcălit cu Oscarul pentru cel mai bun rol de bărbat. Sean Penn? De ce nu Mickey Rourke? Și ce mare scofală a făcut Harvey Milk, potretizat de Penn în film? Adică, ce mare scofală în afară de faptul că era homo? Nimic. Doar atât. Și Penn a luat Oscarul doar pentru că jucat un rol pentru un subiect la modă. Adică, un Oscar politizat, cum de altfel a fost și spiciul lui Penn. În acesta, Penn i-a făcut pe toți cei ce i-au conferit premiul iubitori de gay iar pe ceilalți, ne-a condamnat cum că am fi intransigenți și inflexibili. Dar ce mai mare intransigență există decât să vii cu o scârbă și să
acuzi pe ceilalți de bigotism dacă nu-ți acceptă scârba.
Dacă m-aș apuca (prin absurd!) să mănânc găina de vie, rupându-i capul cu dinții și mâncând-o crudă și ceilalți s-ar uita scârbiți la mine și m-ar judeca, ar fi ei intransigenți? Bigoți că nu acceptă stilul meu de a mânca? Și asta încă nici nu ar călca nici o moralitate, doar ar fi un afront la civilizație!
