Aseară am ascultat o predică despre apostolul Pavel. Despre problemele lui. M-am gândit la sfârşitul lui, când sabia romană i-a tăiat capul. Dar nu sacrificiul acesta a fost cel ce m-a uimit cel mai mult, ci viaţa sa plină de suferinţe, de sacrificii, de lipsuri şi lupte. Pe deasupra durerilor provocate de duşmanii Evangheliei, durerile provocate de alţi creştini l-au durut cel mai mult. Pavel a suferit ani lungi de respingere, dispreţ şi ură. 2 Corinteni 4 vorbeşte despre încolţire, prigonire, zdrobire, trântire şi dare la moarte. Apoi în capitolul 11 devine mai precis: bătăi, naufragii, lovire cu pietre, foamete, sărăcie, osteneală, etc.
Mi-amintesc că Wurmbrant spunea cândva că nu ar fi fost uşor să se gândească că trebuie să stea în închisoare 14 ani. Ar fi fost greu şi să se gândească că trebuie să stea o zi. Dar un minut, sau o oră, era suportabil. Mă gândeam ascultând predica la curajul lui Pavel. Ce important este să ai curaj! Îl are cascadorul, cel ce sare cu motocicleta peste zeci de metri, cel ce porneşte cu barca să înconjure lumea, cel ce se avântă singur prin junglă, cel ce intră în cuşca cu tigri, cel ce…
Interesant că Napoleon în maximele sale despre război, când vorbeşte despre soldat, nu curajul îl subliniază ca cea mai importantă trăsătură a acestuia. Nu, ci rezistenţa acestuia sub oboseală şi lipsuri. Apoi urmează curajul. Viaţa grea, sărăcia şi nevoia sunt cea mai bună şcoală pentru un soldat; (vezi maxima 58). Ei, dar noi nu vrem nici unul să suferim în lipsuri, nevoi şi sărăcie! Ne luptăm o viaţă întreagă să scăpăm de ceea ce ne face să fim apţi pentru o luptă mai importantă decât orice altă luptă.
Sunt vremuri grele la orizont, şi-n America şi-n toată lumea. Cunosc oameni care au pierdut casă, avere, şi unii chiar şi familia. Un cunoscut este atât de deprimat din cauza pierderilor că este pe medicamnte. Cu tot greul, ar trebui să privim la greutăţi ca la nişte aliaţi, nu ca la nişte duşmani. Poate că menirea lor este să ne îngenunchieze… în faţa Tronului! Să ne ia încrederea din bogăţii şi să ne-o pună-n Domnul. Să putem exclama împreună cu Pavel că putem totul în Christos, şi că ne-am învăţat să trăim şi-n belşug precum şi-n lipsuri.
The Apostolul by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
on 
on 
on 
Da, intr-adevar Pavel este un exemplu de urmat pentru noi crestinii, mai ales in timpuri ca acestia.
Am avut ocazia recent sa spun un mesaj foarte scurt in biserica la noi (nu a fost o predica) inainte de o cantare, si mesajul a fost tot cam in tonul acesta: oameni fara slujbe, care au pierdut casele, copii flamanzi si pe drumuri, probleme in familii intre sot si sotie, din cauza problemelor financiare etc. in timp ce nadejdea noastra trebuie sa fie la Domnul.
Dupa cantare, cineva m-a abordat ca am avut un mesaj pesimist si democrat.
Oricum, referitor la Pavel, vezi:
Pavel din Tars,
http://www.philadelphiaro.com/ph/index.php?option=com_content&view=article&id=29%3Apavel-din-tars&catid=1%3Aarticles&Itemid=2&lang=us
iar cat despre vremurile din urma, vezi:
Un Dumnezeu mare in timp de criza de aici:
http://www.philadelphiaro.com/ph/index.php?option=com_content&view=article&id=84%3Aun-dumnezeu-mare-in-timp-de-criza&catid=1%3Aarticles&Itemid=2&lang=us
Ted
Reply:
February 20th, 2009 at 7:47 am
schimbă biserica! Du-te undeva unde poţi fi de folos!
“…când sabia romană i-a tăiat capul ”
———————–
Se spune ca imparatul Nero l-a crucificat pe Apostolul Petru, asa cum erau executati criminalii de rand, dar Apostolul Pavel a fost decapitat. Aceasta era considerata o moarte mai onorabila si mai usoara – prerogativul final al dreptului de de cetatean roman prin nastere al Apostolului Pavel.
Ted
Reply:
February 20th, 2009 at 7:49 am
Damaris,
mulţumesc de precizare