Mâinile
Meditatii February 12th, 2009
Ascultam un program de radio în care vorbitorul spunea că el cunoaşte pe cineva cum îşi cunoaşte mâinile. Asta m-a făcut să-mi privesc mâinile. Nu m-am uitat la ele de multă vreme cu atenţie. Am constatat că au cam îmbătrânit. Ar trebui să le mai ung cu ceva cremă din când în când, să le mai îngrijesc. Pielea nu mai este nici fină nici catifelată, cum era odată.
Mâinile! Ce miracol! Cu ele mângăiem sau lovim, ducem sarcini sau le punem asupra altora, împingem sau ridicăm, culegem sau împrăştiem. Scriem scrisori de dragoste sau cuvinte de ură, vorbim când nu ne ajută gura, sau ni le punem la gură, când aceasta ne-a luat-o înainte. Cu ele punem inelul în mâna fiinţei iubite, cu ele închidem ochii aceleiaşi fiinţe. Cu ele binecuvântăm sau arătăm ameninţător, cântăm melodii înălţătoare pe diferite instrumente sau lovim toba în ritmurile sălbatice ale unor triburi îndepărtate. Cu mâinile facem operaţiile cele mai fine, pe creier sau ochi, şi tot cu ele tăiem membrele care sunt cangrenate. Cu mâinile ţinem volanul pentru a ajunge la destinaţie sau arătăm direcţia. Cu mâinile ne „întâlnim şi ne despărţim”, ţinem sau dăm drumul, pipăim şi masăm unde ne doare, le înmănunchiem la rugăciune sau ni se pun încrucişate pe piept la plecarea din lumea aceasta.
Cu mâinile pipăim pântecele însărcinat pentru a simţi primele zvâcniri ale vieţii, şi tot cu ele călăuzim şi sprijinim noua viaţă din frăgezime şi până când o eliberăm în propriul zbor. Cu ele rupem o floare şi frământăm plămădeala, cu mâinile frecăm fruntea în gândire profundă sau în dezamăgirea greşelii. Cu mâinile formăm lutul umed într-un vas refolositor şi coasem ceea ce e rupt, cu mâinile îndreptăm ceea ce e strâmb sau apăsăm trăgaciul armei pentru a curma o viaţă.
Psalmistul se oprea şi se uimea la cât de minunat a creat Domnul fiinţa noastră. Nici o evoluţie şi nici o întâmplare nu ar fi reuşit să ne facă atât de complecşi, atât de înzestraţi şi echipaţi. Ia-ţi timp să-ţi priveşti mâinile. Să şi le mângăi. Îngrijeşte-le şi cunoaşte-le. Sunt un dar dintre marile daruri cu care te-a dăruit Dumnezeu. Uitându-mă la mâinile mele, mă uimesc şi mă aplec în faţa Creatorului! Aleluia!
The Mâinile by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
Word Count: 36617 Comments
Leave a Reply
Comments are closed.
on 
02/12/2009 at 3:11 am
Aleluia!
02/12/2009 at 4:17 am
frumoasa postare
Ted
Reply:
February 14th, 2009 at 6:06 pm
Mulţumesc!
02/12/2009 at 8:03 am
Frumos ,foarte frumos ,de multe ori cind sotul meu este satisfacut de serviciile facute imi saruta mina .Merita ingrijite ,eu cind lucrez mult imi place sa le multumesc si sa mi le sarut singura .Ma gindeam ce m-as fi facut fara ele .Nu ma laud dar am maini harnice .Multumesc lui Dumnezeu pentru ele .
Ted
Reply:
February 14th, 2009 at 6:07 pm
Dragă Viorica,
să-ţi ţină Domnul mâinile şi frumoase, şi harnice! Spre bucuria soţului, a ta şi a celor ce te iubesc!
02/12/2009 at 12:16 pm
Cind am fost electrocutata, in prima faza am fost in soc…eram feriocita ca n-am murit, la inceput mi-au explicat ca puteam inca sa fac stop cardiac citeva zile dupa accident…Dar nimic, nici chiar durerile alea ingrozitoare care au urmat nu m-au facut sa pling, decit atunci cind mama mea mi-a adus supa si a inceput sa ma hraneasca. Sora i-a spus sa-mi puna lingura in mina…si mi-a pus-o dar mina mea dreapta nu vroia sa miste de loc…oh…izvoarele lacrimilor s-au dezlantuit cind am realizat ca-mi pierd sursa atitor bucurii, satisfactii…fara miini, nu mai poti sa cinti la instrumente, s pictezi, sa brodezi…sa scrii…doar citeva din placerile vietii…
Terapia a fost ingrozitoare ca nu aveam piele pe toata intinderea miinii si plingeam si eu si terapista…dar gindul ca daca nu o misc o pierd…mi-a fost suficient ca sa imping vointa la maxim…
Minunate sint lucrarile Tale Doamne…Si multumesc pentru ca mi-ai pastrat miinile!!!
Ted
Reply:
February 14th, 2009 at 6:11 pm
Dragă Rodica,
îmi închipui ce dureri teribile ai putut avea! Slavă Domnului că ai trecut victorioasă prin ele şi că te-ai refăcut! Ce ne-am face noi, care te citim, fără mâinile tale!? Ca să nu mai vorbim despre toţi cei care te iubesc şi preţuiesc!
02/13/2009 at 12:54 am
Referitor la maini, ascultam foarte recent la radio o intamplare care m-a miscat foarte mult.
Dr. Elwood McQuaid a avut un program misionar in Cehoslovacia (Acum Cehia si Slovacia), nu imi amintesc locul. Inainte ca el sa inceapa predica, a avut o marturisire a unei tinere care a socat intreaga sala. Era o tanara la vreo douazeci de ani. Aceasta spunea cum s-a intors la Domnul. Avea vreo 17 ani si pentru ea viata nu mai avea nici un rost si s-a hotarat sa se sinucida. S-a gandit mult si a ajuns pana la urma la concluzia ca cea mai usoara sinucidere ar fi sa se arunce in fata unui tren. Si-a ales locul “potrivit” si intr-o seara rece, tarzie, a ajuns acolo. Se apropia trenul cu viteza si ea s-a hotarat ca era momentul sa sara in fata lui, dar cand a pasit, s-a impiedecat si a cazut cu fata la pamant intre sinele reci iar pozitia in care a cazut, ia-u ajuns doar manile pe una dintre sine, iar trenul a trecut doar peste ele, taindule ca o foarfeca. Mecanicul a vazut persoana, dar nu a putut sa opreasca la timp. Trenul a oprit iar dupa o vreme conductorul le-a explicat calatorilor ca o persoana s-a aruncat in fata trenului si ca a supravietuit, doar mainile i-au fost taiate.
Tanara a ridicat mainile in sus si le-a aratat audientei. Erau maini de plastic acuma.
Nu pot sa nu amintesc de manile care au binecuvantat atatea suflete, mainile Domnului Isus care au fost strapunse cu atata cruzime.
Ted
Reply:
February 14th, 2009 at 6:16 pm
Dragă Marcel,
îmi amintesc de întâmplarea aceasta! Câteodată cicatricele noastre ne amintesc de traume ce ne-au adus la Christos! Cu toate infirmităţile ce le avem, ce ni le-am produs noi înşine, e bine că măcar suntem ai Domnului! Cu El, într-o zi, vom fi complet refăcuţi, după chipul Lui!
02/13/2009 at 6:52 am
Marcel, mai facut sa lacrimez, multumesc lui Dumnezeu ca am maini sa-mi pot sterge lacrimile ….
02/13/2009 at 8:15 am
frumoasă meditație!
Ted
Reply:
February 14th, 2009 at 6:16 pm
Dragă Florentina,
Mulţumesc!
02/13/2009 at 11:04 am
Adevarat grait-ai, Dorule! Dar sa nu uitam ca tot mainile sunt acelea care ucid, schingiuiesc, distrug… Depinde numai de noi cum le folosim…
Ted
Reply:
February 14th, 2009 at 6:27 pm
Dragă Sorina,
Păcat că folosim „unelte” atât de minunate pentru fapte atât de oribile!
02/13/2009 at 5:13 pm
Viorica, Dumnezeu foloseste de multe ori metode mai “neotodoxe” pentru a ne arata cat ne iubeste. (o spun asta din experienta)
02/25/2009 at 6:23 am
imi place mult ce ati scris aici. carei confesiuni apartineti?
Ted Reply:
February 27th, 2009 at 4:10 am
Dragă Ramona,
sunt creștin baptocostal după Evanghelie, de ziua întâia, aceea a Învierii, preot după preoția lui Isus Christos.