on 
on 
on 
Citeam undeva o relatare care mi-a atras atenția. Ceea ce vă povestesc mai jos, se poate aplica foarte bine și cu succes în evanghelizare.
Un cetățean povestește că într-o zi se plimba pe un trotuar. Din față venea un cerșetor. Acesta îi zâmbi larg, apoi intră în vorbă cu cetățeanul, frumoasă zi astăzi! La comentariul acesta inofensiv, cetățeanul răspunse că așa este. Apoi urmă din nou cerșetorul, sper ca echipa de fotbal să nu se mai plângă de vreme astăzi și să câștige meciul, mai ales că joacă acasă! Aha! Un pasionat de fotbal….chiar dacă probabil că nu a fost recent la nici uun meci, că nu și-a permis….
Domnule, nu ai cumva să-mi schimbi 4 bucăți de 25 de cenți cu un dolar de hârtie? Cetățeanul se scormoni prin buzunare și găsi o bancnotă de un dolar pe care i-o dădu cerșetorului, de la care luă în schimb cele patru monede de 25 de cenți. Apoi, urmă o altă întrebare, nu-i în plus nici unul din acei 25 de cenți ce-i ai ca să mi-i dai mie de pomană? Și privi din nou zâmbind către cetățean. Acesta-i întoarse zâmbetul și-i dădu o monedă de 25 de cenți, după care cei doi se salutară și fiecare plecă în drumul lui.
Explicarea tehnicii:
- Intrarea în discuții inofensive, despre vreme, sau altceva de tipul acesta
- Aprofundarea relației prin apelarea la ceva comun, la o pasiune (sportul) sau ceva asemănător.
- O cerere a uni serviciu care probabil l-a avantajat pe cetățean (monede de 25 de cenți sunt necesare la plata parcării, cumpărarea de răcoritoare la automate, etc.)
- O cerere ce acum, după stabilirea unei relații, fie ea și de scurtă durată, nu mai poate fi refuzată; oricum, nu cu ușurință sau fără regrete.
Bisericile fac „evanghelizări”. Pregătim corul și fanfara, zece poezii, cinșpe solouri și tot tacâmul. Chemăm un „Țon” local, sau pe cel original, dacă ne dă mâna. Și aducem la adunare pe cei ce trebuie să fie evanghelizați. Și nu zic că asemenea metode nu dau rezultate. Erau folosite cu succes pe vremea comuniștilor și chiar și eu am predicat la nenumărate de astfel de evenimente și nu fără succes! (Permiteți-mi nițică lipsă de modestie! cei ce mă cunosc personal, știu să facă deosebirea!).
Acum însă datele problemei sunt schimbate. Trăim într-o lume tot mai fragmentată, cu indivizi singuratici și fără prieteni, doar având colegi și cunoștințe. Dacă întinzi o punte spre un asemenea individ, apoi dezvolți o relație, va fi mult mai ușor să îi oferi Evanghelia. Sau poate chiar și să-l chemi la o adunare, dacă asta este mai comod (deși „comoditatea” nu prea are loc în Împărăție…).
Oricum, de necesitatea de a transmite Evanghelia nu scăpăm nici unul dintre noi. E un mandat divin dat tuturor celor ce se aseamănă cu Domnul. Și putem învăța din viață cum s-o facem. Exemplul de mai sus este extrem de ușor de urmat.
The Tehnică de evanghelizare by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
Ted Reply:
March 3rd, 2009 at 7:53 am
Dragă Ionel,
ai dreptate. Evanghelizarea personală a fost folosită de Domnul pentru alegerea celor 12 ucenici. Și aceasta a rămas metoda principală de aducele la mântuire a sufletelor. Cine-o folosește, are multe să ne spună nouă celor ce ne încredem doar în evanghelizarea în masă.