PERSPECTIVE CRESTINE

Vorbeam cu cineva deunăzi și-mi povestea necazurile vieții sale.  Se pare că viața unora are probleme și necazuri ce se țin lanț… cum trece o problemă, o face doar pentru a lăsa loc la alta!

Îmi amintesc de o povestire: se zice că un cowboy vede într-o zi cum taurul ciurdei vine către el, cu capul în pământ, coarnele ațintite la luptă și nările fremătând.  Cowboy-ul o ia la fugă dar în câmpul larg nu are unde să se ascundă… până ce zărește o groapă.  Sare în ea tocmai la timp: taurul trece pe deasupra gropii.  Cowboy-ul sare afară din groapă, dar taurul de întoarce și o ia din nou în direcția omului.  Acesta sare înapoi în groapă, chiar la timp, apoi iar afară din groapă.  Taurul se repede din nou către el.  Secvențele se repetă mereu.. până când un al cowboy, ce stătea la distanță, îi strigă celui hăituit: „de ce nu stai în groapă!?”  La care primul cowboy răspunde, „aș sta dar în groapă este un urs!”

Necazurile.  Vin peste tine fără să le meriți.  Nu ai făcut nimic să le atragi.  Cel ce își distruge sănătatea, sau relațiile, sau viitorul prin acțiuni nesăbuite, acela da!  El nu ar avea dreptul să se plângă de consecințele faptelor sale!  Dar tu?  Cel care ai fost „cuminte” toată viața?  Ai ascultat de părinți, ai respectat pe cei în vârstă, le-ai urmat sfatul?  Ai învățat bine, ai făcut sport ca să-ți întreții sănătatea, ai mâncat responsabil, nu ai avut vicii, nu ai exagerat în nimic din ceea ce ar fi avut repercursiuni grave?  Ai avut o tinerețe castă și te-ai căsătorit „în Domnul”.  De ce acum problemele?  De ce ești bătută?  De ce-ți vine soțul acasă beat și-ți face viața un iad?  De ce nu ajung niciodată banii?  De ce trăiești mereu în lipsuri?  Neînțeles sau neînțeleasă?

Ai spune cuiva, dar cui?  Cine are timp de problemele tale, când fiecare este încărcat de ale lui?  Cine are timp să se oprească, măcar să te asculte?  Cine ar avea un sfta pertinent?  Sau măacr o îmbrățișare ca aceea a mamei tale, care să te facă pentru o clipă să oftezi a ușurare?

Te duci la adunare… acolo pastorul te întâmpină cu un zâmbet profesional și cu o strângere de mână viguroasă, urându-ți „pacea Domnului!”  Dar pacea aceea nu a mai trecut pe lângă tine de mult…  Și tot ce se întâmplă în adunare, predicile și cântările sunt doar niște formule fără să-ți spună nimic ție personal, fără să se adreseze direct problemelor tale.  Asta nu din rea-voință, ci pentru că este ușor ca după ce ai lucrat în biserică o viață întreagă să începi să lucrezi cu formule irelevante timpurilor și situațiilor actuale.  Problemelor specifice.  În seminar am învățat homiletică, exegeză, teologie sistematică… dar a fi OAMENI se învață doar din umblarea cu Isus!

Un sportiv american povestea odată cum s-a dus la farmacie și și-a umplut coșul de analgezice, de fașe, de unguente…  Era evident din conținutul acestuia că el suferă teribil.  Dar casierul i-a luat banii, i-a împachetat cumpărăturile și l-a salutat impersonal, „îți doresc o zi bună”.  Supun atenției noastre părerea că bisericile noastre și Trupul Domnului trebuie să fie un loc special, de milă, înțelegere, vindecare, acceptare și ajutorare.  Altfel, degeaba e totul!  Că rămânem irelevanți pentru oameni ca acela cu care am povestit, și care mi-a inspirat gândurile de mai sus!  Altfel, ei se adăpostesc la sânul bisericii de urmărirea unui taur dar ies afară repede, că înăuntrul adăpostului, este un urs!  Adică, dau din lac în puț!

Now, have a good day!

* **

The Din lac în puț by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.