Au trecut deja 5 zile de când sunt pe aceste meleaguri. Guanzhou, orașul în care am locuit patru dintre acestea cinci zile este un oraș ciudat. Mi se spune că aici este locul cel mai potrivit de-a face afaceri din întreaga Chină, deoarece aici legile-s mai relaxate și guvernul mai puțin constipat ca-n alte orașe din alte provincii. Guanzhou nu a avut mai nimic să mă atragă. În orice oraș din lume te-ai duce, la întrebarea ce-i atractiv în acel oraș, locuitorii ți-ar răspunde destul de stereotip. Așa și aici. M-au trimis la grădina zoologică, fără să știe că de maimuțe sunt sătul din America. Acolo nu trebuie să merg la zoo să le văd, că-s printre noi! Câteva temple budiste interesante, dar deși arhitectura lor poate fi atractivă sau cel puțin interesantă, mai mult mă interesează amprenta lăsată de această religie pe oamenii ce-o practică.
Desigur că, în timp ce budismul este catalogat ca o religie, alături de marile religii ale lumii, cum ar fi creștinismul, iudaismul și islamul, unii protestează la această definire a budismului. Ei cred că budismul, în care lipsește un anume „dumnezeu” este mai degrabă un sistem de filozofie practică a vieții, prin urmarea căruia unul ajunge la Nirvana, sau detașarea de dorință și eu, stare care astfel asigură biruirea suferinței sau eliberarea de suferință. Pe lângă credințele în reîncarnare sau renaștere (reîncarnarea = revenirea în această viață a individului sub o altă formă decât cea precedentă, formă determinată de nivelul de disciplină și practică în viața precedentă; renaștere = revenirea individului în viață sub o formă asemănătoare, și totuși deosebită,l după cum frunza copacului se veștejește și cade toamne pentru a fi înlocuită primăvara de o altă frunză, care nu este aceeași dar e totuși asemănătoare), budismul conține trei tipuri de discipline sau practici (Sila = practicarea virtuții, a moralității, pe baza principiului „regulei de aur” care spune să faci altora ce ți-ar place să ți se facă, și a principiului egalității. Samadhi = concentrație, meditație și dezvoltare mintală cu ajutorul acestor practici. Prajna = discernământ, iluminare, înțelepciune)
Problema cu care se luptă budismul ca sistem de învățătură și practică este problema suferinței. Budismul are patru adevăruri fundamentale cu privire la suferință: suferința există, suferința are o cauză, suferința are un sfârșit, și pentrui a sfârși suferința trebuie să urmezi calea împletită în opt. Apoi sunte regulile, să nu furi, să nu omori, să nu minți, să nu folosești sexul într-un mod greșit și să nu consumi droguri sau să nu abuzezi de alcool.
Acum, budismul pur nu crede în noroc, soartă și fatalism. Dar majoritatea chinezilor sunt dominați de fatalitate. Soarta lor a fost decisă apriori de către niște forțe oarbe și impersonale ale universului. Soarta le este scrisă în stele, în forme ale corpului (față, mâini, etc.) și omul poate manipula „norocul” prin rugăciune, binefacere, îmblânzirea unor forțe transcendente ale răului, învingerea răului prin facerea de bine, ajutorul unor preoți sau descântători.
Întreaga existență și comportamentul chinezului se înscriu într-o măsură sub aceste superstiții. De aici decurge o anume nepăsare ce-am remarcat-o în ceea ce privește suferința sau o soartă mai nefavorabilă în viață. Pe femeia care mătură strada (pentru că da, în China mai vezi măturătorii de stradă, și aceștia sunt… femei!) sau pe femeia care dă la lopată la constucția noii șosele (pentru că da, am văzut nenumărate femei robotind pe marginea drumurilor aflate în construcție) n-o să le auzi niciodatăm plângându-se de soarta lor nedreaptă și grea. Așa le-a fost scris să trăiască și nu pot învinge propria karmă. Pe cel ce trebuie să meargă pe jos zeci de kilometri zilnic (și vei vedea oameni mergând pe jos dealungul autostrăzilor de pe care nu aunde coborâ decât peste 10 km!) sau pe cel ce își conduce tricicleta plină vârf de bidoane goale de plastic pe care le-a adunat din gunoi pentru a le duce la vreun centru de colectare, de unde va primi câțiva yuani nu-i vei auzi plângându-se. Le-a fost scris unora să fie săraci, bolnavi, necăjiți, altora să fie bogați, să aibă de-ajuns.
Karma le determină atitudinea față de muncă. Chinezul muncește extrem de mult. De obicei 7 zile pe săptămână. Face și 100 de ore de timp extra pe lună. Dacă un loc de muncă nu permite „overtime” chinezul pleacă în căutarea unui loc de muncă ce-l lasă să lucreze cât vrea. Oamenii pe care i-am contactat eu în interes de serviciu, mă sună de la birou seara la 10 ora locală. Încă nu au plecat acasă de dimineața de la 8.
Am remarcat o predispoziția la împrietenire a chinezului neobișnuită. O cunoștință făcută prin internet, mi-a recomandat ajutorul unei cunoștințe cu care a fost colegă de facultate. Cunoștința recomandată a adus cu ea cinci colegi de muncă. În prima seară, au venit cu toții la ora 6 să ne întâlnim în holul hotelului la care stătea. M-au întrebat de am mâncat de cină. Auzind că nu, au propus să mâncăm. Hotelul are trei restaurante: unul italian, unul chinezesc și unul japonez. Chinezii nu prea mănâncă japonezească. I-ar mânca pe japonezi, dacă ar putea… dar asta e o altă poveste! Cu mâncare chinezească de aici, nu mă împac eu. Așa că am ales restaurantul italian. Forte elegant, refinat, cu mâncare de tip „bufet” de excepție. Cozi de homar, 6-7 varietăți de pește, scoici, creveți, trei feluri de vițel, patru de miel, zeci de feluri de paste făinoase, prăjituri, fructe, înghețată… tot ce vrei! Cam $40/porția. Șeful persoanei recomandate s-a oferit îndată să plătească (nu vă speriați, este din taiwan și muncește pentru o firmă americană, plătit în valută forte la salarii de America!).
Restul urmează altă dată! deocamdată, o țin în ritmul de muncă al gazdelor mele, până mă mai țin puterile! Așa că nu prea am timp de scris, dar promit să recuperez de îndată ce pot! Pe curând!

The Impresii din China (3) by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.


on
on
on 
Ted Reply:
March 4th, 2009 at 4:09 am
Dragă Ice,
referirea era la comportamentul ca de maimuță al unora. În rest, îi las pe alții să se certe dacă maimuța din caricatura de acum câteva zile îi reprezintă pe americanii de culoare, pe Obama, pe congressmani sau pur si simplu, pe… maimuțe! În cealaltă ordine de idei, China este fascinantă. Abia după ce am început să scriu despre ea mi-am dat seama că s-ar putea să-i fac o nedreptate. Dar, mă rog: sunt doar niște impresii. Și aelea subiective.