PERSPECTIVE CRESTINE

E ultima zi de ședere în China.  Ședere… realmente!  Sunt de două zile în Shanghai.  Astea două zile erau programate pentru cumpărături (se poate fără!?) și vizitare.  Din nefericire, timpul s-a făcut foarte rău: e ploaie continuă, frig tare și bate un vând rece.  Astea, combinate cu o gripă ce m-a doborât au făcut zilele de relaxare să fie de ședere în pat.  E un fel de relaxare și asta, nu!?

Din cele văzute în seara sosirii mele aici (miercuri seara) Shanghaiul este un oraș foarte frumos.  Străzile sunt largi, cu multiple benzi de circulație; aceeași forfotă de mașini, biciclete, motociclete, triciclete și n-ciclete întâlnită în alte orașe este prezentă și aici.  Numai că este o forfotă mai organizată.  De fapt pe la colțurile străzilor sunt niște oameni în uniformă verzuie, care dirijează traficul și se pare că lumea ascultă de ei.  În alte orașe, nici vorbă!  De exemplu, un taxiu folosit de mine în Xiamen gonea pe străzile orașului cu 120km/h.  O luase la un moment dat pe trotuar, printre oameni.  Adevărul este că în China, pietonii nu au absolut nici un drept, fie că-s pe trecerea de pietoni, fie că-s pe trotuar.  Păi, cum!  Te poți pune cu o mașină!?

Întorși înapoi pe stradă, am nimerit în spatele unei mașini de poliție.  Taximetristul începu să claxoneze ca scos din minți, să-i atragă atenția polițistului să se dea laoparte că noi ne grăbim!  Fă asta în America, și aterizezi mai întâi la psihiatrie, apoi la închisoare.  În paranteză, îmi amintesc cum un prieten, care parca mașina pe partea stângă a drumului, fu trimis odată de poliție la o evaluare psihiatrică.  Voiau să se convingă dacă el știe deosebi dreapta de stânga… Că de ce parcase pe sens opus, dacă știa că acela nu este sensul normal?

Shanghai are o mulțime de zgârie nori și clădiri cu istorie.  Cu un junghi în spate, sub omoplați, comad un taxi ca măcar din el să văd Bund-ul.  Taxiul mă ia până la strada Nanjing East, stradă pe care nu este permis decât mersul pe jos.  De-o parte și de alta, tot felul de buticuri, cu nume celebre: Armani, Versace, Hillfiger, mall-uri de peste zece etaje.  Pe distanța de circa un kilometru (șase în total dar pe un km accesul autovehiculelor este interzis) sute de magazine.  Prețurile?  Pe măsura etichetelor!  O geantă Luis Vuitton la 3-4 mii de dolari.  Un fular Armani la 600 dolari.  Noroc cu străduțele lăturalnice, unde poți cumpăra lucruri mai ieftine.  nu, nu de marca celorlalte, dar de calitate și unde te poți târgui.

Comerciantul chinez este foarte îndrăzneț și agasant chiar!  Dacă te-a prins în colimator ca potențial cumpărător nu te mai lasă.  Te trage de mânecă să-i calci pragul dughenei.  Într-un magazin mai „serios” (Century Market) cumpăram ceva suc de portocale proaspăr stors.  Am fost de îndată înconjurat de două-trei vânzătoare (da!  Atâtea vânzătoare sunt necesare pentru a mă înconjura, și asta nu total! ) care au început să-mi ofere spre degustare tot felul de sucuri.  Degeaba am încercat eu să le explic că eu mi-am găsit produsul, că ele îmi ofereau produsele promovate de ele.  Am tot degustat eu la tot felul de sucuri (de morcovi, papaya, grapefruit, etc) și la un moment dat, mi se pare că unul dintre păhărele conține ceva alcool.  Da.  Una dintre vânzătoare îmi arăta veselă că sucul ei se poate amesteca cu ceva lichid dintr-o altă sticlă (cu formă de sticle de alcool) și că e bun și așa!  Mi-am luat produsul ales sub braț și am pornit repede spre casă.  Se îngroșa gluma și riscam să fiu văzut de niște frați de la adunare degustând alcool!

Chinezul bea mult.  De fapt, cineva spunea despre adolescenții americani, ca părinții acestora să fie atenți: dacă se apucă de fumat, se vor apuca și de băut, și vor face și sex.  Ziceau ei că aceste trei pacoste umblă împreună: fumatul, alcoolul și sexul.  Acum, despre ultima nu știu, dar știu că chinezii fumează mult și-s amatori de băutură.  Femeile alături de bărbați.

Am pornit spre hotel cu metroul.  Proastă alegere.  Cineva m-a ușurat de cardul cu peste 500 de poze făcute în China.  Mai am câteva care le-am downloadat pe laptop… dar mare parte, s-au dus!  Păcat de ele!  Noroc că mi-a rămas aparatul… Deși probabil era mai bine să se ducă acesta, că aparate se mai găsesc…  Îmi amintesc de cei văzuți la televizor, cu casa în flăcări: au salvat familia, cățelul și niște poze…  Amintirile locurilor văzute rămân pe cortex… dar de acolo se estompeazăm și e nevoie de împrospătare.  Singura amintire mai neplăcută despre China.  Și mi-a spus cineva să nu țin nimic prin buzunarele de afară ale hainelor că hoții, și-n special hoții de chinezi au mâini micuțe, fine și abile.  Nici nu le simți.

* **

The Impresii din China (7) by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

Related posts:

1. Franklin Graham în China Duminica trecută Franklin Graham a predicat Evangheliaîntr-o biserică chinezească...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.