29
Mar

Oare chiar s-a sfârşit?

Archived in the category: Meditatii
Posted by: Ted - 2 Comments

Ioan 19:30 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul.

Cred că ar trebui să ne pocăim de necredinţa în ceea ce a spus Isus când şi-a dat viaţa pe cruce.  „S-a sfârşit” nu înseamnă că ceva a început, sau ceva este pe la mijloc, ci că într-adevăr, ceva s-a sfârşit.  Ce s-a sfârşit?  Lucrarea lui Isus.  Ceea ce venise să facă, adică mântuirea noastră.

Noi trăim adesea în aşa fel încât se pare că nu credem că mântuirea noastră este completă.  Noi trăim de parcă mai trebuie ceva adăugat, ceva ce gândim noi, sau facem noi, ceva ce să ne facă să „simţim” că suntem mântuiţi!  Şi-n câte-o zi, chiar „simţim”, doar parcă suntem în al nouălea cer!   Nu ne-au supărat copii, nevasta nu ne-a cicălit, soţul nu ne-a neglijat, şeful a fost drăguţ şi puţin distrat, cafeaua a fost tocmai perfectă, pantofii noi arătau superb, am reuşit să nu ne enervăm, nu ne-am ieşit din pepeni când casieriţa ne-a dat restu cu doi bani mai puţin, şi nici măcar ploaia nu a reuşit să ne strice buna-dispoziţie, că am avut umbrelă!

Da-n câte-o altă zi, simţim că ne-am pierdut mântuirea.  Nu am reuşit să ne rugăm cât am dorit, am citi doar un verset, am claxonat şoferul ce a aţipit la semafor, am trântit uşa la birou, ne-am uitat încruntaţi la un coleg…  Gata cu mântuirea!  Nu am reuşit să „facem” nimic ca să merităm mântuirea.

Ce bine că mântuirea mea nu depinde de mine, ci de ceea ce a făcut Isus.  El a sfârşit-o.  Eu am primit-o prin credinţă, şi este un lucru sigur.  Acum pot liniştit să fac fapte care decurg din mântuirea mea, şi chiar să mă lupt cu unele lucruri ce se mai ţin de mine, din cauza că încă trăiesc în trupul acesta.  Şi pot chiar să cad uneori!  Nu că aş căuta căderea cu lumânarea, cum s-ar zice, ci dacă se întâmplă să cad, mă pot ridica din nou, prin acelaşi Isus care după ce a murit şi înviat, trăieşte în mine şi pentru mine.  Păcatele mele trecute, prezente şi viitoare au primit toate răspunsul în jertfa Domnului pe cruce.  El nu a uitat nici unul dintre păcatele mele.  Dumnezeu L-a pedepsit pe Fiul în locul meu şi pentru mine, care acum sunt în Fiul, nu a mai rămas nici o condamnare!

Noi mergem în cer, am scăpat de iad, suntem complet şi definitiv iertaţi şi mântuiţi doar şi numai prin crucea Domnului Isus, prin moartea Sa!  Aici s-a sfârşit ceea ce era de făcut ca eu să fiu mântuit, aici a început noua mea viaţă!

Warning:

Post to Twitter * Post to Facebook **

Related posts:

  1. Adă şi na Geneza 28:20-22 Iacov a făcut o juruinţă şi a zis:...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

2 comments for “Oare chiar s-a sfârşit?”

1

[...] ca predică Despre îngeri şi vânturi (Evr. 1:7) “Pocaiti” sau evanghelici ? Oare chiar s-a sfârşit? Examen la ‘Financiar’ Alfabetul [...]

March 29th, 2009 at 4:38 pm
2

Amin!
El ne-a ales din lumea asta, prin har. El este Inceputul, Capetenia si tot El este cel ca va duce mantuirea noastra la bun sfarsit, Omega, Desavarsirea. Suntem in mainile Sale, depindem de El, suntem prin El si nimic nu ne va smulge din acest loc pretios. Slava Lui.
Si, stiti ceva, pentru aceste lucruri pe care le impartasesc impreuna cu dvs, sunt blamat. Oare nu mai intelegem Scripturile???
Doamne lumineaza-ne!

March 31st, 2009 at 1:46 pm