Nu te certa niciodată cu un idiot: te va trage jos la nivelul lui, şi odată ajuns acolo, te va bate cu multă experienţă! – necunoscut
Nu te certa niciodată cu un idiot: te va trage jos la nivelul lui, şi odată ajuns acolo, te va bate cu multă experienţă! – necunoscut
Ieri a fost o zi grea pentru noi… Soţia mea, Dina, se simţea rău în ultima vreme. Ea are de mult „macular degeneration”, o boală a ochilor care o face foarte sensibilă la lumină, la abur, căldură sau frig, etc. Ochelarii de soare au devenit pentru ea o necesitate chiar şi-n casă. Mie-mi place lumina abundentă, dar dacă am ceva de făcut undeva, ea nu poate sta în lumina ce-mi place, aşa că ori pleacă de acolo, ori sting eu lumina şi o reduca la un beculeţ de 25W. Aşa cum ziceam, după ce s-a simţit rău am mers la doctor şi după mai multe teste, verdictul a fost diabet.
Ştiu, mulţi trăiesc cu diabet. Şi cel al Dinei nu este grav, medicul a zis că se poate controla cu regim, exerciţiu fizic şi o pastilă pe zi… Dar faptul de a începe să desoperi cum de la o anumită vârstă încep toate să scârţăie, este cel puţin iritant! Rămâi perplex! Şi aşa am fost noi doi, ieri în drum spre casă, de la doctor. Tăcuţi, cu ochii umezi, cu întrebări fără răspuns, iar eu gândindu-mă cum am făcut-o adesea, că ar fi fost mai uşor să sufăr eu în locul Dinei. Ne-am întors acasă, şi printre CD-uri am dat peste unul al lui Andrae Crouch (aveţi una dintre bucăţi mai jos, în varianta ei youtube). În cuvinte moderne şi povestind ipostaze ale vieţii sale, autorul spune de fapt ceea ce sumarizează aât de bine Pavel: Romani 8:37 Totuşi în toate aceste lucruri noi Suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
Dacă vreodată vă amintiţi de noi, rugaţi-vă pentru Dina! Ea este un luptător viteaz care a stat alături de mine la bine şi la rău, la uşor şi la (mult) greu… Acum însă e abătută şi pierdută. Domnul să o ridice în duhul ei şi să-i dea putere să continue alergarea!