on 
on 
on 
„Eu am o minte deschisă” a exclamat interlocutorul meu! „Adevărul este adevăr oriunde îl găseşti! Chiar dacă este în cantităţi infime, el tot adevăr rămâne! Uită-te la celelalte biserici, uită-te la celelalte religii! De ce nu am putea noi, creştinii, să ne unim cu ele în punctele comune de adevăr?”
Nu i-am răspuns decât că, după părerea mea, o minte prea deschisă, este o minte goală. Dumnezeu nu ne cere o mite deschisă, ci una dedicată total „lucrurilor de sus”. O minte ca a lui Christos, care nu a avut alt gând decât să placă Tatălui. O minte ca a lui Pavel, care nu a avut alt scop decât să-L apuce pe Christos. Astfel de minţi nu-s prea deschise decât pentru un singur ţel, o singură cauză. Şi ecumenismul nu face parte dintre acestea. O astfel de minte nu se împrăştie căutând fărâme de adevăr pretutindeni, când ADEVĂRUL suprem şi unic stă la dispoziţie concentrat într-o singură persoană, Isus Christos!
